A foggy morning in Bucharest on heels....

Evident micile mele aventuri prin Bucuresti p tocuri....aka my killer-heels... necesitau un post especially in light of the most recent events ;)). quite frankly niciodata nu ma astept la peripetiile de care am parte cand sunt p tocuri in buc, adik pana mea zici k se comploteaza la nivel astral sa dobor orice recorduri de rezistenta la mersul p tocuri, dansatul p tocuri....si drumetiile p tocuri, ptr k nu pot numi altfel "plimbarik" de azi d dimineatza d la ora 4. dar, hai sa nu va mai tin in nedumerire acuta, mai ales k nu am mai postat de mult, si sa incep minunata relatare...undeva p un sunet de "LA RADIOOOO"....:))). Joi seara, bucuresti, balul bobocilor si nebobocilor in krystal....toata lumea evident eleganta, aranjata, fitze, ifose si evident tocuri in combinatie cu house si bautura. ingredients for a rather pleasant evening if may do say so myslef, and it turned out even better than i could have hoped really (mai putin ora in care se scorojeau peretii d plictiseala ptr ca "performau" Vama - not actually my first chioce for a club, if u get my drift). anywayz, adevarata distractie a inceput undeva p la ora 3 jumate, cand am plkat akasa singurik cu un taxi si kinda broke dupa excessive-speanding in club ;)). seeing as though i wasnn't that high on budget, mihaela se gandeshte k ar fi mai simplu si mai confortabil sa ramana la iustin, k oricum statea mai aproape. therefore, se opreshte la baba novac, cu o durere criminala in picioare d la dansat si incepe sa sune. and i ring and i ring and i ring si intra o voce suava: "apelatul nu e disponibil"...mortii masii d telefon, de orange, ...deci ajung la casa, d la geamurile careia se intrevad lumini d calculator, probabil un film sau cva....so i must be in luck. WROOOOOOONG. Apelatul, dragul d el, doarme k bolovanu cu film cu tot, cu sunatul meu disperat, cu soneria disperata...this side of him never ceases to amaze i swear :)). intr-o vrie ma mai plimb d doua ori in fatza ushii k o pisica ranaita in orgoliu - nu prea am asteptat eu la viata mea p la ushi, dar cum orice are un inceput si un sfarshit, akum am avut parte d acest inceput....sper sa se termine rpd. oricum, imi iau inima in dinti, incerk sa ma gandesc la happy thoughts si nu la tocuri si ma indrept spre casa, la ora4, imi pun muzica la cashti, si pornesc ushor ushor dar cat se poate de delicat si elegant p marginea drumului pustiu catre casa. pana la dristor (mai nou centrul universal - probabil si locul producerii big-bangului dupa noile estimari) lumea e pustie si asfaltata si ...ingrijorator d bucuresteana. interesting enough, d la dristor, luand-o p Camil Ressu, printre liniile de tramvai si copacii inca verzi inconjurati d ceata groasa kre se lasa, m-a cuprins un sentiment d linishte, like nothing could happen to me, like the pain was going away, si cat d sublima senzatia cand treceau masini p langa mine si lumea dinanuntru se uita ciudat, la micutza fiintza imbracata in piele p tocuri mergand printre linii. obviously k am incercat sa ma feresc d orice fiintza umana c ar fi putut popula strazile la ora aceea disperata a diminetii cand ceata devenise atat d groasa incat la 20 d metri in fata era greu sa vezi. si cum p parcursul unui playlist d muzikca rock am reusit sa ajung akasa....aka:juma d ora, un singur lucru ramane de concluzionat, kre k am doborat recordul d mer p killer heels d la baba novac pana la mine akasa, avand in vedere k atat fac intr-o zi normala cand sunt in adidasi si iau autobuzul si metroul....rather odd i'd say, either that or time stopped for me just breafly as i was gazing my sorry frozen self through the foggy light bulb in the sky.
astazi sunt mandra d mine, astazi nu zac intr-un tomberon ciopartita, astazi ma dor picioarele, astazi e ceata din nou, e ceata p tren, e ceata akasa, e ceata si e noapte si mai e ink putina ceata la mine in creier...someone must really love me and all that is goth cuz right now i know i do and i adore admadja, and u'd be a wonderful goth ;;)

Sleepless in...Bucharest on heels

No ...actually no gorgeous heels this week, i mean dear God, did u see the weather outside? :)) si hai sa zicem k asta nu a fost kiar principalul impediment ci mai degraba faptul k ar fi fost practic imposibil sa mai port si tocuri and act accordingly i.e. elegant in conditii de 23 de ore de somn in 5 nopti :)). dar totul se poate si intinsa p un parchet prafuit intr-o camera goala, cu o sticla de vin goala langa tine si un fum p kre abia dc il mai percepi pentru ca sta sa inghetze, ajungi sa crezi k da, orice e posibil dc vrei, dc eshti in stare sa sacrifici cva, da lucruri inca sunt mai mult decat "oportunitati" daca nu exista o monotonie, ci mai degraba o rutina placuta, un ritual de care numai are nimeni habar pentru ca nu mai poate gandi nimeni in felul asta. paradoxal ajungi sa crezi k daca se vrea, ei bine, dc se vrea, pai se vrea undeva la nivel cosmic , sau se vrea pur si simplu coincidenta asta, o coincidenta nesfarshita, o coincidenta de ganduri, preferinte, obiceiuri stranii, melodii, pashi, mers, idei, nebunie. pentru prima oara kred ca scriu despre "the mirror effect" p kre nu am avut taria sa il abordez pana akum, despre care nu scriu in engleza, pentru k ar deveni cva eliptic, imposibil de inteles, un pik criptat, o mica perdea de cuvinte frumoase, care suna bine, care se brodeaza unul p altul acoperind ideea ciudata ce se insinueaza dincolo d minte. mi-aduc aminte ca atunci cand eram mica si abia incepusem sa inteleg c se petrece in jur cu destula precizie, ce e inexplicabil si d c e atat de fascinant, si despre zodii si despre cum sunt eu dintr-o carte, si despre... eram complet sigura k exista cineva out there kre e k mine (personality-wise at least) kre gandeshte kam k mine, kre simte c simt eu, care face cva fara k eu sa fiu nevoita sa articulez vreun cuvant, kre imi spune nu neaparat cele mai placute lucruri, ci mai degraba c ma doare cel mai tare, ceea c e cel mai greu d admis, cineva kre sa simta k m-am taiat si sa il doara k si p mine, cineva kre probabil sa traiasa cu, prin, ca mine....a twin. evident k in timp toata aceasta mica teorie in care credeam s-a lasat uitata din lipsa cuiva kre sa corespunda profilului makar intr-o anume masura, si, in cele din urma, a lasat loc unei alte idei, unei iluzii sublime de individualitate exacerbata, unui considerent k nu e nimeni k mine, si e foarte bine asha pentru ca asha e normal si singura dualitate posibila e in mine... desi parea un pic mai plauzibila, chiar conforma cu legile unei societati normale... evident k lucrurile au luat-o in sens invers, si cum necum, m-am trezit over and over and over again cu sentimentul ca ... i have a "mirror" in some respects...ok, in many respects, so far so that i remembered my old wish back then... ce e cel mai ciudat e k no matter how many things happen, ele par sa se reflecte dintr-o oglinda in alta si atat si nimeni nu mai pare conshtient de ele, nimeni nu realizeaza cum o coincidenta inrepetabila sau repetabila sau nu deja trece d coincidenta, cum un gand, o melodie, o viziune, o idee, un orgoliu, un pas, un neuron poate fi la fel d sucit pentru tine cum e pentru mine.
de foarte mult timp am fost reticenta sa scriu, sa vorbesc, sa admit asta pentru ca mi-era oarecum frica, o frica inexplicabila de genul mirajului c se destrama exact in fata ochior tai, sau visul p care il uiti cand incepi sa vorbeshti despre el... ceva de genul asta, dar akum e scris, e aici p blog, e aici si dc e aici si e despre asta imi amintesc despre un biblog " c va sa vina" candva si e scris si eu nu modific ceea c scriu si pana la urma oglinzile nu se sparg asha ushor, si dc e sa sparga nu cred k vrea nici unul 7 ani de ghinion ... si nu toti apreciaza ceai d martzipan cu lapte la 1 dimineatza. iustin... cu siguranta e primul post dedicat and acknowledged as such ... see ya ... pentru ca se poate, pentru ca stai aproape, pentru ca vrem.

Bucharest on Heels...ouch

Part 1.

My dear bitter-sweet adventure in Bucharest started 2 days ago, with my moving there.

evening note - 4.10

" prima seara in camin...momentan singura, stau p geam, scriu si fumez o tigara si o astept p cherie kre nu a venit ink de la prelegeri. imi trebuie o scrumiera, o ceasca, cva...ptr k e greu d scris cu tigara in mana.... ciudat cum privesc noaptea un oras care akum imi vai fi casa, va fo...casa mea... greu d crezut dar asha este. Oamenii care tipa jos din varii motive, baietzashii de cartier cre se plimba si se iau d orice are detine picioare, eu deasupra tuturor de la etajul 4 ii privesc, privesc blocuri, nu casa de la Seciu, cu care m-am obishnuit, nu bulevardul, ci strazi, nu cunoscuti prin parc, doar beton...
PostNote: a venit cherie, o invazie d telefoane si nu am tv (NOO!) vreau Badea!!! :( but i think i'll manage to survive with a headache comparable to Mt Fiji on my hands ;)). "

Friday morning, 9 am and here starts my daring adventure on my purple heels through i city i barely even know, through ppl i don't know, through a subway tat's kinda familiar.... Firstly there is this point i have to make: never wear heels in Bucharest if u'r gonna travel a lot on foot, and if it's more than 25 degrees outside, the effect is an outstanding "Ouch!" and i can bear pain ...:)) not to mention the fact that the ppl in this city are bloody nosy and it can easily rub off on u too. i mean dear-God while in the subway everybody just stares at everybody and if u'r reading smth, the person next to u can't help but read along and just outwardly look into ur book/magazine or whatever else. more so even, if u happen to be dressed just a tad different, the observing eyes are never far away... for no matter what business u have, there is just a small series of thoughts that the ones around u can't help but have:

• why is she/he dressed like that?
• where is she going? why?
• why those colours?
• isn't it a bit too cold outside for that outfit?
• can she walk on those heels?

Answer: none of ur bloody business. i remeber smone long ago telling me that in London everybody reads a newspaper to avoid starng and all this troublesome situation ...however much i laughed back then, i'm staring to think it's a rather good idea, since i despise the idea of being examined, even slightly by ppl i don't know.

Next reference point, if God was a woman he wouldn't have invented heels, nomatter how good they look. but u know the saying: can't beat'em , join'em.... and i already have.

Oaia Suprema...

Oaia suprema visa la divinitate, visa la divinitate si la ghetele lui Banel, visa....insa divinitatzii putin ii pasa ptr ca avea lucruri mai importante de facut decat supervizarea ghetelor lui Banel...si uite asha oaia suprema ... kre ajunsese sa se creada Dumnezeu pe pamant, uite-asha si-a luat-o in barba... ptr ca oaia suprema a nesocotit restul turmei, ajunsese sa e creada ea insasi divinitatea...si oaia suprema a cazut, ptr ca oaia suprema e totusi o oaie, oaia fie ea suprema sau nu, face parte dintr-o turma de oi, si oile sunt oi nu razboinici ai luminii, nu "filosofi" ... doar oi supreme eventual. ai vrea sa fii o oaie suprema, doar pentru "rangul" furat al supremului, doar pentru ca ai putea sa fii peste ceilalti, pentru ca oricat de rafinati ar fi multi dintre acei Alfa, majoritatea nu sunt mai mult decat oi supreme, oi supreme parvenite, oi supreme parvenite incapabile...

pentru o tara de oi, oi ce venereaza pana la un punct oaia suprema,....dar fara oi albastre/roz sau de orice alta coloratura intelectuala extrasa din alint.

Pamant de flori...

Nevoia de a scrie acest post este derivata directa a unei intamplari... "sinistru de codiene". adik exact genul de lucru despre kre auzi in fiecare zi, ba la stiri, ba p la cunoshtiintze, ba d la parintii ultra-ingrijorati de sigurantza odraslei lor, dar care evident nu ti se poate intampla tie, ptr k u ai grija, ptr ca u esti altfel. asta pana cand ti se intampla... therefore, i believe the best word for what me and Teo experience last night was...assault. da, si nu oriunde ci kiar la noi akasa :)), funny shtiu , dar probabil cel mai terifiant moment p kre l-am trait d cva vreme incoace, because i panicked...Oricum am ajuns intr-un final..cam tarziu ce-i drept....la concluzia usturatoare k nu e bine delok sa fii dragutz cu oamenii p kre nu ii cunoshti, in special in scari d bloc noaptea. cine s-ar fi gandit k dupa o "sedinta" de anime :D:D ar fi putut urma o cursa prin scara blocului, o lupta p usi de lift, o balama rupta si doua fiinte tremurande incapabile sa articuleze cva. Tocmai acest eveniment urmat de o sosire prompta a politiei romane kre evident k nu avea c sa faca, ptr k nu avea c sa faca :-??, m-a facut sa ma gandesc serios la reactiile p kre poti sa le ai in astfel d situatii-criza, si cum instinctul de conservare se pune in functiune imediat. Probleme survine cand incepi sa iti dai seama k nu eshti singura, k mai cineva, cineva ff important langa tine, kre e la fel d disperat, poate kiar mai rau, si totul se prabushshte in jurul tau, si atunci intervine starea fizica "CARPA" - tocmai ptr k nu eshti in stare d nimik decat d fuga, ptr k mintea umana nu poate functiona atat de repede, ptr k e "in denial" si refuza sa conshtientizeze c ii se intampla. DE CE?
De ce nu poti sa dai un pumn p kre poti sa il dai, de ce sa nu zgarii cu nishte unghii p kre le ai, de ce sa fii imobil when u'r the ones that outnumber the assailant....? p bune aku eram doua, si nu am fost in stare de nimik....decat sa scapam nevatamate. which in itself is a grand achievement dc consideri situatia, and yet....we were 2...sau mai bine 2 jumatati :)). una spre lift una spre scari...una spre cealalta, departe d monstru. .......*moment d ura profunda pentru omul respectiv si toata rasa lui* .....Aici intervine intrebarea... dc ai avea cva cu care sa t aperi ai putea sa il foloseshti sau inghetzi pur si simplu si fugi in loc sa lupti...M-am framantat o noapte intreaga la gandul k nu am ripostat, k nu am luptat asha cum m-as fi asteptat d la mine.
Now the soul thing left of the whole incident is a distant memory, an empty void, a question: did it really happen? and the resolution to fight back if it ever happens again (God Forbid ;)) ).
Cuz i wanna be able to protect those around me...

despre...pentru ca...nu vrei sa? ;))

Pentru ca orice obishnuitza nu e melancolie, ci un soi de dependentza - and there i go again starting my post with a phrase that just kinda fell off Mars or smth ;)); no matter ptr k asha imi place, sa scriu exact cum imi vine, k si akum :D. Revenind...suntem dependenti de orice, de oricine, totul e mai mult decat rutina. "ochii care nu se vad se uita" pentru ca dependenta nu mai e, pentru ca "obishnuitza" a devenit alta/altul, pentru ca e mai simplu sa ramai in cunoscut decat sa te aventurezi, si daca decizi sa te aventurezi frica poate fi coplesitoare sau sentimentul post-factum o strangulare violenta a persoanei tale...
Asa se face ca ....(nu, nu am ajuns in vreo lume fantastica si m-am batut cu dragoni) am fost in....Molinari (da shtiti voi c si cum...cafele, chiul, etc) azi si am vrut sa ma duc chiar la o ora, pentru ca......asha m-am obishnuit, pentru ca dependenta e prea mare, pentru ca senzatia p care am trait-o cand am ieshit azi p usa a fost ...reconfortanta...nu....placuta....nu....obisnhuita....poate...cva al meu, o amintire pe care mi-am impus-o mai demult - tot intr-o dimineatza ca asta, cu alb-cenushiu afara, k fumul de tzigara - pentru shtiam k o sa vina momentul. si cum as putea sa renunt akum? E k si cum as incepe dintr-o data sa mananc zilnic supa/ciorba >:P.....:))) NOT GONNA HAPPEN. Poate pe viitor, dar schimbarea dureaza si trecuturile nu se uita, se rememoreaza - cursing the hell out of human nature here..... - I don't settle old scores, i harbour them!

Despre cum ma simt mai aproape de tine care esti atat de departe decat de oricine lately....despre noi dependente poate, despre cele vechi kre nu se trec, pnetru ca o dependenta e o dependeta si voi, ee bine cate un viciu, mai mic sau mai mare. Pare foarte nashpa din partea mea sa va compar p fiecare cu o sticla d tequila, tigari, cola, Mc, whisky ori CAFEA.

Despre faptul ca t incapatnezi ca si mine sa t joci cu restul, sa nu suferi in proces, sa ti se dea fara sa ceri...otherwise where's the fun ?
Sa faci planuri si sa t tii de ele, pentru ca inseaman cva pentru tine, pentru ca ti-e frica sa pierzi, sa uiti, sa fii uitat, ....pentru e cel mai nasol lucru sa pierzi.

Despre cine a revenit de curand, despre cine scrie, despre cine asculta cva c ii place, fara constrangeri comerciale si sociale, despre faptul c idealul de "a fi integrat" e destul de aproape sper si nu imi pasa imi momentul asta despre el... why not enjoy myself to the fullest, with no worries, why should i want smth complicated after all ...? the small things make me happy - NOTE: nu traduceti asta in romana...nu suna bine :)).

auzi? dar despre tine....? nu vrei sa ...;))?

Take a walk down the aisle, at the end of the mile...give your life to my charms, in the Admiral's Arms

I hear it fading
I can't speak it
Unless you will dig my grave
We fear them finding
Always winding
Take my hand now
Be alive ...
That was the chorous to a darn good song...stiti voi c si cum, si e seara, probabil scriu ptr k mi-e rau si mi-a fost si mai rau, doar k akum durerea e deja surda, m-am obishnuit cu ea si intr-un fel a inceput sa imi placa, e o senzatie lasciva care t sufoca, astepti sa se termine dar park nu ai vrea sa o pierzi ptr k ai inceta sa mai simti. Durerea in general imi reaminteshte de cat de vie sunt, d toate membrele mele, de fiecare vas d sange, de cat d moarta par si ma simt in monotonie si inactivitate. concluzia: prefer durerea unei monotonii...De foarte multe ori mi-am pus problema ca ar trebui sa suport orice fel d durere, fara a schitza makar o emotie, fara frica, fara senzatie...ptr ca pana la urma si durerea e un sentiment si in felul in care ne "bucuram" de toate celelalte ar trebuie sa ne lasam plin d voluptate si in durere. Desi suna teribil de masochistic ceea c tocmai am spus nu neaparat asta e substratul, deoarece masochismul e intotdeauna legat d placere, pierzandu-si intr-un fel conotatiile in lipsa acesteia; durerea in general ar trebui sa denote asta, sa impinga fiintele noastre abjecte catre o senzatie de eliberare, de transcedere catre superior.
So why embrace pain? pentru simplul motiv ca asta e singura modalitate evidenta de a trece peste o frica ce dainuie d secole. ne e frica ptr ca o sa ne doara, ptr k in urma durerii o sa murim, ptr k durerea e sfasietoare si interminabila, durerea este starea melancolica prin excelenta.