scriu si plang....scriu

azi nu am putut sa vorbesc cu nimeni, cu nici unul dintre voi, cu nimeni, am suferit kiar d doua ori, am plans o gramada, am bocit kiar, selfless....fara pic de control. si cum sa nu fiu frustrata, dezamagita d mine, d tot ceea c nu am putut sa fac sau d un "ghinion" incredibil p kre probabil mi l-am facut singura, sau poate k nu. oricum dincolo d linie...sunt eu - cel mai nasol sentiment ever, si sincer nu poti sa intelegi pana nu ai trecut prin asa cva, ptr k t zdruncina, si totul devine un soc plasmodic din care iti e frica sa iesi...e imposibil sa traiesti asha si sincer desi nu e nimik kiar tragic dupa cum m-au asigurat toti, nu pot sa nu observ cum lucrurile se schimba putin cate putin si simt k akum, nu inainte d bac, nu dupa defilare, nu dupa bac, se termina totul, park v-am pierdut p toti ptr k nu mai sunteti in acelasi loc cu mine, ptr k ...nush oricum pustiitor rau sentimentul asta, pustiitoare senzatie, pustiitoare viata, and worth living? ... hell knows, god knows, cuz i surely don't. cum t simti intr-o camera unde singurele persoane kre t cunosc sunt inexistente, cum t poti simti cand nu shtii la c sa t ashtepti, cand simti k vrei sa strigi don't go....ever. ptr aici e problema, nu d o saptamana, nu d doua, ci d ani buni d-acum akolo, don't ever go cuz i couldn't bear to be so alone and not have u to talk to, to call if i need it.cata frustrare, atata inconstienta, atata frica...o frica inexplicabila, o neasteptata, nefireasca frica.

Hold on to your kite....

Am inceput sa simt un nod in gat din momentul in care in jur nu pareau sa mai apara decat calai- acei oameni, kre tin la tine, t cunosc, nu neparat mai bine k oricine, dar d care apartii in totalitate=familia. si e normal sa fie frustrati, suparati, dar tragicul se desprinde la mine dintr-o suferinta acuta p kre numai a handful of ppl o pot pricepe ptr k sunt ca mine, inteleg drama, inteleg cu luciditate, inteleg...si nu pun intrebari. poate ca e natura umana sa nu dai tot c poti din tine, sau nu intotdeauna, si sa ajungi sa t oftici, atat incat sa simti durerea pana in maduva oaselor, sa vrei sa tipi si sa plangi si sa le arati k p tine t doare mai tare decat p ei... k nu pot intelege oricat ar vrea, k degeaba le e frik, degeaba vor una si alta, ptr k tot d tine depinde la urma urmei si intri iar in combustie interna, mai moare o parte din tine, mai se spanzura 2-3 neuroni, si totul e bine in cele din urma. de suferit vei suferi ori in tine ori in tine dar taiat d lume... cu impresia k nimeni nu poate sa realizeze c simti u, nu poate sa t ajute; si totusi pot, dar chestia asta se invata, in timp, ptr k cei care nu t judeca sunt proiectii ale tale, eshti tu intr-o infinitate d ipostaze autoidolatroare, d conceptii si idei kre t cunosc atat d bine si p kre aproape k le poti asimila, incat orice dovada pare redunadanta, iar ideile se exprima altfel - nu material si fizik, sunt trairi. buuuu, si akum revenind la o posibilitate d analiza asupra unor lucruri un pik mai relevante, ptr k nu ne face o nota, si oricat d bun ai fi p hartie we live lives and our streets are solid concrete, of paved alleys and tree-less parks, of shadows of ppl, who live for the sake of living, with no goal, no ideal for happiness, no incentive for the beyond, no fantasy world of their own. oare cum e sa traiesti in dezolare? .... rupt d tine, sa nu shtii k existi dincolo d tine, in ceilalti din jurul tau, sa reprezinti, nu sa creshti p langa, in umbra, in intunericul meu - al cosmarurilor mele, al dezamagirior mele, ale Mele. Oare nu t doare? simti k doare sau te-a paralizat deja, incat nu e durere ci mai degraba amorteala, si astepti calm sa fii decapitat undeva intr-un viitor gri p kre il shtii prea bine si nu vrei sa il accepti, de teama sa nu cedezi psihic (cedarea pshica e accepatea realului in care te-ai cantonat, temnita p care ti-ai creat-o singur si in care traieshti fiecare clipa, ptr k nu shtii sa tipi sa ti se deschida, si kiar dc ai tipa - cine ar veni sa iti deschida?) poate k m-ar durea mai mult asta, poate k m-ar sfashia sa ma vad asha vreodata, mai mult decat o "runa" p o foaie, ce imi atesta... capacitatea d retinere si redare p termen scurt in conditiile unei detasari d starea aeriana pur caracteristica. nu vreau sa ma doara eul meu p kre nici nu il cunosc, prefer sa sufar din orgoliu ranit, ptr k orgoliul meu e eul meu doar k mai narcisist and there's surely nothing wrong with that. si am inteles k oricat d evidente sunt unele lucruri si likely to happen ptr k ar fi pre-ordained sau un miracol al sortii, god-knows, trebuie sa lupti ptr ele, ptr k si intr-o oglinda trebuie sa iti doresti indeajuns d mult sa iti vezi reflexia.
Probabil tie... Mirror.

crazy sexy hypnotic...tell me how you feel

I feel an anguish... something beyond the distorted mind of the demented rose personality, beyond the klutzy fool that keeps every futile piece of paper like a broken memory - that i haven't written about. Restless, page-blank bleached where am i....? where did i leave myself behind, and since when am i so devoid of my usual charm, of a conversation topic, of any link besides the obvious and oblivious monotony that everyone displays? really now, haven't u noticed? haven't u all noticed? bloody hell, i know not the reason for such a troublesome situation, for my sudden dramatic change, this ... thing, this morphed hybrid longing for itself, for colder reason, for ignorance as bliss, for everything it stood for and upholed, and for an ego unbeneded, that now seems utterly slanted. absurd as it may seem i'm feeling this now - this small catastrophe - in the midst of an exam- of whatever the fuck i actually need it for, of whatever the hell i need to do for myslef...cuz i just get the impression i'm givin myself up bit by bit to everyone, because i'm so giving.... it's like:" sure, here u go, have a piece...", " of course, i will...", " neah, i don't mind..." and i really don't mind...cuz i've always been this way, never really asking for anything in return, because i don't need anything, and if i do need this small thing i'd almost never tell u, cuz u'r always relying on me and what would that make me?....unreliable? that's just up to u. i've never really asked myself questions that might shatter my world, my beliefs in the ppl around me, about how and if they care, see, know, cuz deep down, i'm sure they do - there is always a moment i can never really remember, when they all stand by my side, when they're right there behind me to fall back on - but i'm so darn scared of falling back, of letting myself slip that it's so chaotic, so like 3 definitory words of the letter "y". not makin any sence is a gift, not making any sence while actually making sence is what only i or u can understand ... when bewilders is... how u talk to me....tell me how u feel...

Sirop de ...ibuprofen

Nu shtiu exact c anume imi mai induce stari d ebrietate emotionala cateodata....dar se pare k azi a fost una dintre acel putine dati....si s-a intamplat "out in the open" with my best friends ... go figure. stand p o banca in park...dupa c in prealabil eu am deplans moartea plina d suferintza a elefantului Gaia- d akum 8 luni- am ajuns sa discutam alexandru lapushneanul - DA ala cu piramida, si cu domniile lui tiranice - *a nu se confunda cu kheops sau cva:))*. pana mea, nu shtiu cum sau d c am perceput eu lucrurile da am dat-o in plans - da, si eu plang; da se intampla rar; nu, nu am bocit propriu-zis :p. oricum ideea centrala aici e k nu am nici o treaba cand se face mishto d mine, kiar ma distrez foarte tare, dar azi well...i acted like a total nincompoop, si cik eu ma suparam p ei k imi explicau la romana...really now who in god's name does that? =)) anywayz i hate not being myself sometimes in special k azi mi se pare k i-am cam "speriat" -desi cuvantul nu e cel mai fericit ales- p iustin si p teo...to which i humblely apologise :*:*....prin reactia mea, which brings me to the other moment of the evening - d data asta akasa - cand am revazut nishte filmulete d vara trecuta cand am lasat o camera sa ne filmeze asha cum eram noi, stand d vorba, la un meci, facand mishto d emisiunile siropoase d la tv si d scandalurile din presa .....dapz noi :d. uitandu-ma am ajuns la concluzia k nu ne-am schimbat - si-a pus mishu ochelari intre timp :)), dar in rest nik - tot noi suntem, kiar daca d multe ori ajungem sa fim vazuti altfel d catre cei din jur: mai demni, mai maturi, mai plini d noi, mai "plangacioshi" decat ne-am fi imaginat, dar striclty speaking, nu tre sa cauti prea departe k sa vezi c am vazut eu p o caseta d 30 d min, sa iti aduci aminte d c ii iubeshti p fiecare in parte si nu ai vrea sa se mai termine filmul...

post dedicat : teo si iustin - pentru k fara voi nu as fi putut sa scriu si sa imi cumpar nurofen, sa invat la romana...si sa fim poate mai sentimentali makar intre noi (nush unde e acordul in prop asta da nu conteaza... luv ya guys, k doar altfel nu as fi plans:*)

Post-mortem, idem XI A

Orice melodie reprezinta o stare...si totul e ori anorganic ori organic ori absolut, kam asha putem sa ne definim si persoanele si gandirea si non-gandirea si instinctele. totul se rezuma la absolut, adik la instinct, la tot c putem face cand suntem atat d ametiti si beti d fericire and carelessness incat orice urma d consecinte si viitor isi pierd nu numai semnificatia ci si existenta, clipa se suprapune contextului, se suprapune societatii si lumii, si atunci u - noul devenit centru al universului - t lasi sedus d tot esteticul din jurul tau pentru k simturile nu mai percep decat idealul frumos. si asta ma aduce - p un drum kam intortocheat ce-i drept dar ma aduce - la ideea mea, c poate fi mai frumos decat o clipa d ametzeala? acea uitare sublima, cand nu mai conteaza relatiile, legaturile, prieteniile sau ura, nu mai are nici o relevanta faptul k rochia ta e jumate pikata d p tine, parul "falfaie" p umerii tuturor, machiajul se scurge in caldura innabushitoare kre t sugruma si t extaziaza in acelasi timp, pantalonii lui/lor stau sa pice pentru k sincer nu conteaza, moralitatea devine o prostituata cu tendinte homosexuale, si totul se sfarsheshte dupa un singur dans, pentru ca efectul alcoolului piere, sticlele zac goale p mese, iar noi mai ravnim un strop d "ametzeala".
Descrierea asta nu imi aduce aminte d o petrecere sau d doua ci defapt d o intreaga perioada, o "era" k sa ii zik asha, cand house-ul era prolific si decadentza in floare, viciile cva d dorit, de ravnit si noi - cativa pierduti printre sticle, dans si oameni, cunoscutii sau nu, - singurii din lume. funny enough but i can't help but think this is post-mortem, pentru k perioada nu se sfrasheshte, ea a murit d mult, am ingropat-o cu ultimele fumuri d tigara si cu "vine bacul!" in loc d amin. ei bine, sa moara bacul! - deja park spunem k vine ploaia, vine vara, sau vine ...ce mai...? vin zilele noastre, kred k asta e defapt c conteaza cel mai mult. Cum sa nu iti indrepti atentia spre cele 3 zile - rememorarea inceputui, al nashterii noastre ca shallow ppl si sper eu REnashterea noastra, pentru k, sa fim seriosi, bacu vine, bacul trece - noi sper sa ramanem in urma acestui balaur cu shapte capete la fel d party-ppl as ever.

Acceptable in the ...00'

Since when do we not fit into categories anymore? Did we ever? Despre a asculta depeche mode - strange love la 11 dimineatza sa iti plak si sa t iubeshti pentru k tu kiar nu incerci, nu t straduieshti sa nu t comformezi, si nu ai o obsesie impotriva rozului :)). De ce sa t complici sa fii cva c nu eshti, d c sa nu zbieri cu fiecare fibra din tine k eshti u? ma gandeam ieri cum poti sa treci d la tipik la atipik pentru generatia ta - nu k mi-as blama generatia aici, doar k ceea c s-a intamplat ieri cannot possibly qualify as a tag for us. Si uite cum sambata dimineatza, kum ne e obiceiul in ultima vreme, eu si iustin am chiulit d la prega d la romana *mai mult eu decat el, ptr k el nu mai merge* Evident k in plan era un Mec, o tigara, stam un pik d vorba si dupa aia la un bowling; toate bune si frumoase pana aici, insa dupa un cola si un suc d portocale, fum, soare, umbra, palavrageala si oameni trecand d jur imprejur, just begging to be analysed;))... descoperim k da nu avem cum sa jucam bowling - nu era nimeni akolo :-W AGAIN - c sa facem, c sa facem? omnia si mall deja ieseau din discutie si bulevardul era plin d copii kre "il inundau cu copilarie si muzica folclorica". concluzie: mergem la muzeul ceasului (era d mult in plan, dar park niciodata materializat) mai ales k Lordul nu il vazuse niciodata, si asa ne indreptam noi incet, incet prin caldura insuportabila spre ceasuri, multe ceasuri, ceasuri d buzunar, orologii, ceasuri d masa, ceasuri tablou, "ceasuri-vaza"...tic, tic, tic - there wasn't all that much ticking in there, very few were functional :)). oricum vizita a fost frumoasa si s-a dovedit a fi si un bun refugiu d atmosfera tipik Sahara d afara, iar in curtea muzeului erau banci, copaci, umbra si linishte, evident perfect pentru a planifica o spargere la mai sus amintitul muzeu, k doar nu are cine shtie c securitate; insa asta p viitor pentru k ne trebuie u crew profesionist :p

Moving on to the next hilarious scene cand vine un grup d copii cu invatzatoare probabil sa viziteze muzeul si o doamna sa asheaza cu noi p banca, sau mai bine zis ne ridica p noi cu tot cu banca throug her sheer proportions (not being mean here a da fost prea funny, k sa nu mentionez), ceea ce evident ne-a adus intr-un ras isteric, therefore ne-am retras cat d discret am putut si ne-am indreptat spre casa. ziua s-a continuat cu vreo 4 partide d table si inghetzata, iar eu am cashtigat cu 3-1 printr-un numar inexplicabil d duble, pentru kre mi s-a promis o revansha k sa imi iasa tablele din cap :)).

Concluzie:

• cine se mai duce sambata dimineatza la muzeu? noi :D...duceti-va si voi e fun



• cine mai joak table? noi...:D:D d c nu? mai schimbam rutina :p



• cine comenteaza vestimentatia oamenilor p strada si muzica p care o asculta mai mult decat noi? nimeni :)) - e greu sa ajungi la nivelul asta, although we're not THERE yet.

Public non-smoking...

Stand azi p geam la bucatarie cu iustin si priviind in departare catre blocurile socialiste gri si incercand sa ne imaginam un camp imens in locul lor...ajungem la un subiect monden cel putin: public smoking si anume faptul k se tot bate apa-n piua despre o lege kre ar interzice fumatul in locuri publice. Toate bune si frumoase pana aici, nu? adik pana si eu ex-fumatoare-ish ;)) mai ma simt deranjata d perdelele d fum p care le tai cu cutitul in diverse cafenele (molinari), dar inca o idee ma framanta... unde ar mai fi farmecul in a ieshi afara 10 min, sub pretextul unei carti d biologie pentru a fuma o tigara? cum ai mai trai sentimente inexplicabile of frustration cand parintii prietenilor dragi d vad fumand, desi nu trebuie sa dai explicatii sau cum t simti k innocent by-stander la faze d genu asta? oricat d socially beneficial ar fi legea asta - kre ink nu e - mi se pare k ar strica farmecul unor chestii, exact al acelor lucruri care t atrag prin eleganta sau stil in functie de anturaj...(dupa cum scriu zici k sunt fumatoare, dar nu).

ps: pentru un anume "shaman" kre nu e deloc d acord cu e debitez aici, si pentru un "prince in distress" kre imi aduce d zor carti d bio ;))