absolutely... something...analogia gemenilor

The one not me is you, and the one not you is me. we are separate individuals. this is absolute. but together we are one....together we are one sole entity. this is also absolute.

to part, impart and be apart is what should happen in spite of ourselves. but overselves are so sickly dependent on eachother's mind that "apart" is not an option even if we are alone. i ache as you depart, you ache and fall apart. and this too is absolute.

ourself is what makes us cling to eachother's physical form, so perfectly reflected unto one another, if not a mirror image.

My back should rest on your back, you hand on my hand, our breath into ourself and die within our preciously small world - that little universe, we want everyone to understand, but want noone to be a part of...since noone's ultimately good enough.

i write in hope that our writing will fade into the light and stay forever hidden between ourselves, within ourself.

ability to see myself apart from you, so blissfully ignorant of anything that could be considered a connection - your smile, your eyes, your bones, how you can never seem close enough for me to reach, how everything i try to say is misinterpreted and you dismiss me as yourself within my broken sleep. i care not, i see not, i hate not, i need ... maybe not, but still the yearning so terrible, so anguished, so desperate, so iresolute, i can't convince myself it's mine - belonging to a sea of ice whose surface is just cracking from a sharp word, a storm of bitter cold... and there is no need to cry when everlasting night can never melt the frozen soul. the sun is far from rising over this precipice, the demons are far from gone and i'm far from being uninvolved... i couldn't keep this promise to myself and i ended up just as i never hoped to be again, alone, broken, craned in a corner, waiting for a look, a glance that may just give me hope or sink me back into despair and stone-cold nothingness.

such precious pain, so tragically beautiful, like death in the morality of a rose. i know i shouldn't have, but i did and i don't even want this, that's how torn i am, a feeling i don't want, can't embrace as a part of me and deal with... i cannot save myself from me this time, i need someone else to take my hand and pull me out of this slump... and i can't say u'r not trying, but it's going to take so long to .... forget or heal or even accept. they say the only way of getting over a broken heart is with another broken heart; a stab of the knife can only be forgotten through the one that comes after it.... and the scars never heal, never disappear, they linger, just like a memory of you, of what i will never allow to be, to happen, for the... sake of everyone... no need to cry - never helped anybody and this u'd never understand, this darkness in me, this other me that' not yours, that you could never see, that i will never show you or that you'd never notice even if it hit u on the head - you'd just say it's a phase of mine, i'm drifting into insanity and you'll forget about me once more, for i'm not important, i could never be that important for you to even begin to see me as i am - and in the end that's the only thing i want, for you to get to know me, to notice something about me, to not consider me conquered land, for i swear to you, i'll make u slip off your feet, and you'll never why or what went wrong, because u never got to know this me - big mistake...huuuge...and there is someone that can tell you this, the only one that saw me develop to what i am now : a mirror. a mirror has to faces - that bright, shiny one that you keep ur reflection in and the back side that nobody cares to see, but that actually supports that cristal-clear image, a face that has the power to break and distort...this other me.

i break my mirror to tears....and wish for you to never break me away from my insanity, from the only thing i never could call mine for even an instant...this is possession, not belonging.

A foggy morning in Bucharest on heels....

Evident micile mele aventuri prin Bucuresti p tocuri....aka my killer-heels... necesitau un post especially in light of the most recent events ;)). quite frankly niciodata nu ma astept la peripetiile de care am parte cand sunt p tocuri in buc, adik pana mea zici k se comploteaza la nivel astral sa dobor orice recorduri de rezistenta la mersul p tocuri, dansatul p tocuri....si drumetiile p tocuri, ptr k nu pot numi altfel "plimbarik" de azi d dimineatza d la ora 4. dar, hai sa nu va mai tin in nedumerire acuta, mai ales k nu am mai postat de mult, si sa incep minunata relatare...undeva p un sunet de "LA RADIOOOO"....:))). Joi seara, bucuresti, balul bobocilor si nebobocilor in krystal....toata lumea evident eleganta, aranjata, fitze, ifose si evident tocuri in combinatie cu house si bautura. ingredients for a rather pleasant evening if may do say so myslef, and it turned out even better than i could have hoped really (mai putin ora in care se scorojeau peretii d plictiseala ptr ca "performau" Vama - not actually my first chioce for a club, if u get my drift). anywayz, adevarata distractie a inceput undeva p la ora 3 jumate, cand am plkat akasa singurik cu un taxi si kinda broke dupa excessive-speanding in club ;)). seeing as though i wasnn't that high on budget, mihaela se gandeshte k ar fi mai simplu si mai confortabil sa ramana la iustin, k oricum statea mai aproape. therefore, se opreshte la baba novac, cu o durere criminala in picioare d la dansat si incepe sa sune. and i ring and i ring and i ring si intra o voce suava: "apelatul nu e disponibil"...mortii masii d telefon, de orange, ...deci ajung la casa, d la geamurile careia se intrevad lumini d calculator, probabil un film sau cva....so i must be in luck. WROOOOOOONG. Apelatul, dragul d el, doarme k bolovanu cu film cu tot, cu sunatul meu disperat, cu soneria disperata...this side of him never ceases to amaze i swear :)). intr-o vrie ma mai plimb d doua ori in fatza ushii k o pisica ranaita in orgoliu - nu prea am asteptat eu la viata mea p la ushi, dar cum orice are un inceput si un sfarshit, akum am avut parte d acest inceput....sper sa se termine rpd. oricum, imi iau inima in dinti, incerk sa ma gandesc la happy thoughts si nu la tocuri si ma indrept spre casa, la ora4, imi pun muzica la cashti, si pornesc ushor ushor dar cat se poate de delicat si elegant p marginea drumului pustiu catre casa. pana la dristor (mai nou centrul universal - probabil si locul producerii big-bangului dupa noile estimari) lumea e pustie si asfaltata si ...ingrijorator d bucuresteana. interesting enough, d la dristor, luand-o p Camil Ressu, printre liniile de tramvai si copacii inca verzi inconjurati d ceata groasa kre se lasa, m-a cuprins un sentiment d linishte, like nothing could happen to me, like the pain was going away, si cat d sublima senzatia cand treceau masini p langa mine si lumea dinanuntru se uita ciudat, la micutza fiintza imbracata in piele p tocuri mergand printre linii. obviously k am incercat sa ma feresc d orice fiintza umana c ar fi putut popula strazile la ora aceea disperata a diminetii cand ceata devenise atat d groasa incat la 20 d metri in fata era greu sa vezi. si cum p parcursul unui playlist d muzikca rock am reusit sa ajung akasa....aka:juma d ora, un singur lucru ramane de concluzionat, kre k am doborat recordul d mer p killer heels d la baba novac pana la mine akasa, avand in vedere k atat fac intr-o zi normala cand sunt in adidasi si iau autobuzul si metroul....rather odd i'd say, either that or time stopped for me just breafly as i was gazing my sorry frozen self through the foggy light bulb in the sky.
astazi sunt mandra d mine, astazi nu zac intr-un tomberon ciopartita, astazi ma dor picioarele, astazi e ceata din nou, e ceata p tren, e ceata akasa, e ceata si e noapte si mai e ink putina ceata la mine in creier...someone must really love me and all that is goth cuz right now i know i do and i adore admadja, and u'd be a wonderful goth ;;)

Sleepless in...Bucharest on heels

No ...actually no gorgeous heels this week, i mean dear God, did u see the weather outside? :)) si hai sa zicem k asta nu a fost kiar principalul impediment ci mai degraba faptul k ar fi fost practic imposibil sa mai port si tocuri and act accordingly i.e. elegant in conditii de 23 de ore de somn in 5 nopti :)). dar totul se poate si intinsa p un parchet prafuit intr-o camera goala, cu o sticla de vin goala langa tine si un fum p kre abia dc il mai percepi pentru ca sta sa inghetze, ajungi sa crezi k da, orice e posibil dc vrei, dc eshti in stare sa sacrifici cva, da lucruri inca sunt mai mult decat "oportunitati" daca nu exista o monotonie, ci mai degraba o rutina placuta, un ritual de care numai are nimeni habar pentru ca nu mai poate gandi nimeni in felul asta. paradoxal ajungi sa crezi k daca se vrea, ei bine, dc se vrea, pai se vrea undeva la nivel cosmic , sau se vrea pur si simplu coincidenta asta, o coincidenta nesfarshita, o coincidenta de ganduri, preferinte, obiceiuri stranii, melodii, pashi, mers, idei, nebunie. pentru prima oara kred ca scriu despre "the mirror effect" p kre nu am avut taria sa il abordez pana akum, despre care nu scriu in engleza, pentru k ar deveni cva eliptic, imposibil de inteles, un pik criptat, o mica perdea de cuvinte frumoase, care suna bine, care se brodeaza unul p altul acoperind ideea ciudata ce se insinueaza dincolo d minte. mi-aduc aminte ca atunci cand eram mica si abia incepusem sa inteleg c se petrece in jur cu destula precizie, ce e inexplicabil si d c e atat de fascinant, si despre zodii si despre cum sunt eu dintr-o carte, si despre... eram complet sigura k exista cineva out there kre e k mine (personality-wise at least) kre gandeshte kam k mine, kre simte c simt eu, care face cva fara k eu sa fiu nevoita sa articulez vreun cuvant, kre imi spune nu neaparat cele mai placute lucruri, ci mai degraba c ma doare cel mai tare, ceea c e cel mai greu d admis, cineva kre sa simta k m-am taiat si sa il doara k si p mine, cineva kre probabil sa traiasa cu, prin, ca mine....a twin. evident k in timp toata aceasta mica teorie in care credeam s-a lasat uitata din lipsa cuiva kre sa corespunda profilului makar intr-o anume masura, si, in cele din urma, a lasat loc unei alte idei, unei iluzii sublime de individualitate exacerbata, unui considerent k nu e nimeni k mine, si e foarte bine asha pentru ca asha e normal si singura dualitate posibila e in mine... desi parea un pic mai plauzibila, chiar conforma cu legile unei societati normale... evident k lucrurile au luat-o in sens invers, si cum necum, m-am trezit over and over and over again cu sentimentul ca ... i have a "mirror" in some respects...ok, in many respects, so far so that i remembered my old wish back then... ce e cel mai ciudat e k no matter how many things happen, ele par sa se reflecte dintr-o oglinda in alta si atat si nimeni nu mai pare conshtient de ele, nimeni nu realizeaza cum o coincidenta inrepetabila sau repetabila sau nu deja trece d coincidenta, cum un gand, o melodie, o viziune, o idee, un orgoliu, un pas, un neuron poate fi la fel d sucit pentru tine cum e pentru mine.
de foarte mult timp am fost reticenta sa scriu, sa vorbesc, sa admit asta pentru ca mi-era oarecum frica, o frica inexplicabila de genul mirajului c se destrama exact in fata ochior tai, sau visul p care il uiti cand incepi sa vorbeshti despre el... ceva de genul asta, dar akum e scris, e aici p blog, e aici si dc e aici si e despre asta imi amintesc despre un biblog " c va sa vina" candva si e scris si eu nu modific ceea c scriu si pana la urma oglinzile nu se sparg asha ushor, si dc e sa sparga nu cred k vrea nici unul 7 ani de ghinion ... si nu toti apreciaza ceai d martzipan cu lapte la 1 dimineatza. iustin... cu siguranta e primul post dedicat and acknowledged as such ... see ya ... pentru ca se poate, pentru ca stai aproape, pentru ca vrem.

Bucharest on Heels...ouch

Part 1.

My dear bitter-sweet adventure in Bucharest started 2 days ago, with my moving there.

evening note - 4.10

" prima seara in camin...momentan singura, stau p geam, scriu si fumez o tigara si o astept p cherie kre nu a venit ink de la prelegeri. imi trebuie o scrumiera, o ceasca, cva...ptr k e greu d scris cu tigara in mana.... ciudat cum privesc noaptea un oras care akum imi vai fi casa, va fo...casa mea... greu d crezut dar asha este. Oamenii care tipa jos din varii motive, baietzashii de cartier cre se plimba si se iau d orice are detine picioare, eu deasupra tuturor de la etajul 4 ii privesc, privesc blocuri, nu casa de la Seciu, cu care m-am obishnuit, nu bulevardul, ci strazi, nu cunoscuti prin parc, doar beton...
PostNote: a venit cherie, o invazie d telefoane si nu am tv (NOO!) vreau Badea!!! :( but i think i'll manage to survive with a headache comparable to Mt Fiji on my hands ;)). "

Friday morning, 9 am and here starts my daring adventure on my purple heels through i city i barely even know, through ppl i don't know, through a subway tat's kinda familiar.... Firstly there is this point i have to make: never wear heels in Bucharest if u'r gonna travel a lot on foot, and if it's more than 25 degrees outside, the effect is an outstanding "Ouch!" and i can bear pain ...:)) not to mention the fact that the ppl in this city are bloody nosy and it can easily rub off on u too. i mean dear-God while in the subway everybody just stares at everybody and if u'r reading smth, the person next to u can't help but read along and just outwardly look into ur book/magazine or whatever else. more so even, if u happen to be dressed just a tad different, the observing eyes are never far away... for no matter what business u have, there is just a small series of thoughts that the ones around u can't help but have:

• why is she/he dressed like that?
• where is she going? why?
• why those colours?
• isn't it a bit too cold outside for that outfit?
• can she walk on those heels?

Answer: none of ur bloody business. i remeber smone long ago telling me that in London everybody reads a newspaper to avoid starng and all this troublesome situation ...however much i laughed back then, i'm staring to think it's a rather good idea, since i despise the idea of being examined, even slightly by ppl i don't know.

Next reference point, if God was a woman he wouldn't have invented heels, nomatter how good they look. but u know the saying: can't beat'em , join'em.... and i already have.

Oaia Suprema...

Oaia suprema visa la divinitate, visa la divinitate si la ghetele lui Banel, visa....insa divinitatzii putin ii pasa ptr ca avea lucruri mai importante de facut decat supervizarea ghetelor lui Banel...si uite asha oaia suprema ... kre ajunsese sa se creada Dumnezeu pe pamant, uite-asha si-a luat-o in barba... ptr ca oaia suprema a nesocotit restul turmei, ajunsese sa e creada ea insasi divinitatea...si oaia suprema a cazut, ptr ca oaia suprema e totusi o oaie, oaia fie ea suprema sau nu, face parte dintr-o turma de oi, si oile sunt oi nu razboinici ai luminii, nu "filosofi" ... doar oi supreme eventual. ai vrea sa fii o oaie suprema, doar pentru "rangul" furat al supremului, doar pentru ca ai putea sa fii peste ceilalti, pentru ca oricat de rafinati ar fi multi dintre acei Alfa, majoritatea nu sunt mai mult decat oi supreme, oi supreme parvenite, oi supreme parvenite incapabile...

pentru o tara de oi, oi ce venereaza pana la un punct oaia suprema,....dar fara oi albastre/roz sau de orice alta coloratura intelectuala extrasa din alint.

Pamant de flori...

Nevoia de a scrie acest post este derivata directa a unei intamplari... "sinistru de codiene". adik exact genul de lucru despre kre auzi in fiecare zi, ba la stiri, ba p la cunoshtiintze, ba d la parintii ultra-ingrijorati de sigurantza odraslei lor, dar care evident nu ti se poate intampla tie, ptr k u ai grija, ptr ca u esti altfel. asta pana cand ti se intampla... therefore, i believe the best word for what me and Teo experience last night was...assault. da, si nu oriunde ci kiar la noi akasa :)), funny shtiu , dar probabil cel mai terifiant moment p kre l-am trait d cva vreme incoace, because i panicked...Oricum am ajuns intr-un final..cam tarziu ce-i drept....la concluzia usturatoare k nu e bine delok sa fii dragutz cu oamenii p kre nu ii cunoshti, in special in scari d bloc noaptea. cine s-ar fi gandit k dupa o "sedinta" de anime :D:D ar fi putut urma o cursa prin scara blocului, o lupta p usi de lift, o balama rupta si doua fiinte tremurande incapabile sa articuleze cva. Tocmai acest eveniment urmat de o sosire prompta a politiei romane kre evident k nu avea c sa faca, ptr k nu avea c sa faca :-??, m-a facut sa ma gandesc serios la reactiile p kre poti sa le ai in astfel d situatii-criza, si cum instinctul de conservare se pune in functiune imediat. Probleme survine cand incepi sa iti dai seama k nu eshti singura, k mai cineva, cineva ff important langa tine, kre e la fel d disperat, poate kiar mai rau, si totul se prabushshte in jurul tau, si atunci intervine starea fizica "CARPA" - tocmai ptr k nu eshti in stare d nimik decat d fuga, ptr k mintea umana nu poate functiona atat de repede, ptr k e "in denial" si refuza sa conshtientizeze c ii se intampla. DE CE?
De ce nu poti sa dai un pumn p kre poti sa il dai, de ce sa nu zgarii cu nishte unghii p kre le ai, de ce sa fii imobil when u'r the ones that outnumber the assailant....? p bune aku eram doua, si nu am fost in stare de nimik....decat sa scapam nevatamate. which in itself is a grand achievement dc consideri situatia, and yet....we were 2...sau mai bine 2 jumatati :)). una spre lift una spre scari...una spre cealalta, departe d monstru. .......*moment d ura profunda pentru omul respectiv si toata rasa lui* .....Aici intervine intrebarea... dc ai avea cva cu care sa t aperi ai putea sa il foloseshti sau inghetzi pur si simplu si fugi in loc sa lupti...M-am framantat o noapte intreaga la gandul k nu am ripostat, k nu am luptat asha cum m-as fi asteptat d la mine.
Now the soul thing left of the whole incident is a distant memory, an empty void, a question: did it really happen? and the resolution to fight back if it ever happens again (God Forbid ;)) ).
Cuz i wanna be able to protect those around me...

despre...pentru ca...nu vrei sa? ;))

Pentru ca orice obishnuitza nu e melancolie, ci un soi de dependentza - and there i go again starting my post with a phrase that just kinda fell off Mars or smth ;)); no matter ptr k asha imi place, sa scriu exact cum imi vine, k si akum :D. Revenind...suntem dependenti de orice, de oricine, totul e mai mult decat rutina. "ochii care nu se vad se uita" pentru ca dependenta nu mai e, pentru ca "obishnuitza" a devenit alta/altul, pentru ca e mai simplu sa ramai in cunoscut decat sa te aventurezi, si daca decizi sa te aventurezi frica poate fi coplesitoare sau sentimentul post-factum o strangulare violenta a persoanei tale...
Asa se face ca ....(nu, nu am ajuns in vreo lume fantastica si m-am batut cu dragoni) am fost in....Molinari (da shtiti voi c si cum...cafele, chiul, etc) azi si am vrut sa ma duc chiar la o ora, pentru ca......asha m-am obishnuit, pentru ca dependenta e prea mare, pentru ca senzatia p care am trait-o cand am ieshit azi p usa a fost ...reconfortanta...nu....placuta....nu....obisnhuita....poate...cva al meu, o amintire pe care mi-am impus-o mai demult - tot intr-o dimineatza ca asta, cu alb-cenushiu afara, k fumul de tzigara - pentru shtiam k o sa vina momentul. si cum as putea sa renunt akum? E k si cum as incepe dintr-o data sa mananc zilnic supa/ciorba >:P.....:))) NOT GONNA HAPPEN. Poate pe viitor, dar schimbarea dureaza si trecuturile nu se uita, se rememoreaza - cursing the hell out of human nature here..... - I don't settle old scores, i harbour them!

Despre cum ma simt mai aproape de tine care esti atat de departe decat de oricine lately....despre noi dependente poate, despre cele vechi kre nu se trec, pnetru ca o dependenta e o dependeta si voi, ee bine cate un viciu, mai mic sau mai mare. Pare foarte nashpa din partea mea sa va compar p fiecare cu o sticla d tequila, tigari, cola, Mc, whisky ori CAFEA.

Despre faptul ca t incapatnezi ca si mine sa t joci cu restul, sa nu suferi in proces, sa ti se dea fara sa ceri...otherwise where's the fun ?
Sa faci planuri si sa t tii de ele, pentru ca inseaman cva pentru tine, pentru ca ti-e frica sa pierzi, sa uiti, sa fii uitat, ....pentru e cel mai nasol lucru sa pierzi.

Despre cine a revenit de curand, despre cine scrie, despre cine asculta cva c ii place, fara constrangeri comerciale si sociale, despre faptul c idealul de "a fi integrat" e destul de aproape sper si nu imi pasa imi momentul asta despre el... why not enjoy myself to the fullest, with no worries, why should i want smth complicated after all ...? the small things make me happy - NOTE: nu traduceti asta in romana...nu suna bine :)).

auzi? dar despre tine....? nu vrei sa ...;))?

Take a walk down the aisle, at the end of the mile...give your life to my charms, in the Admiral's Arms

I hear it fading
I can't speak it
Unless you will dig my grave
We fear them finding
Always winding
Take my hand now
Be alive ...
That was the chorous to a darn good song...stiti voi c si cum, si e seara, probabil scriu ptr k mi-e rau si mi-a fost si mai rau, doar k akum durerea e deja surda, m-am obishnuit cu ea si intr-un fel a inceput sa imi placa, e o senzatie lasciva care t sufoca, astepti sa se termine dar park nu ai vrea sa o pierzi ptr k ai inceta sa mai simti. Durerea in general imi reaminteshte de cat de vie sunt, d toate membrele mele, de fiecare vas d sange, de cat d moarta par si ma simt in monotonie si inactivitate. concluzia: prefer durerea unei monotonii...De foarte multe ori mi-am pus problema ca ar trebui sa suport orice fel d durere, fara a schitza makar o emotie, fara frica, fara senzatie...ptr ca pana la urma si durerea e un sentiment si in felul in care ne "bucuram" de toate celelalte ar trebuie sa ne lasam plin d voluptate si in durere. Desi suna teribil de masochistic ceea c tocmai am spus nu neaparat asta e substratul, deoarece masochismul e intotdeauna legat d placere, pierzandu-si intr-un fel conotatiile in lipsa acesteia; durerea in general ar trebui sa denote asta, sa impinga fiintele noastre abjecte catre o senzatie de eliberare, de transcedere catre superior.
So why embrace pain? pentru simplul motiv ca asta e singura modalitate evidenta de a trece peste o frica ce dainuie d secole. ne e frica ptr ca o sa ne doara, ptr k in urma durerii o sa murim, ptr k durerea e sfasietoare si interminabila, durerea este starea melancolica prin excelenta.

The incestuous dilemma

Topic of the day: incest. yes doing it with your sibling and the immorality of it all :-@. so far so good, but i can't help but ask my aesthetics dominated self as to why? being faced with the dilemma so may times we can't even remember..., and it transcends culture and time, it's just one of those big taboos that everyone is aware of but afraid to talk about. now, why in God's name are we so eager to accept same-sex relations and contacts but heavens forbid they should be of the same family; and when it all comes down to pure aesthetics -aka looks - why should blood matter? i'm sure most of u are lifting more than just an eybrow to the topic but so what? frankly, i must say i've no brothers or sisters so i wouldn't know exactly how smth like this siblings relationship should be like, but if u consider the pure instinctual side of things and the fact that we as humans are probably the more abject and immoral and sexual of all "conscious" beings on the planet i can hardly comprehend this fear of love between brothers or sisters or both. obviously i disregard the idea of children in this case due to genetical considerations but other than that the central idea is general: pleasure - and it doesn't really matter where u get it from, or from whom or from what for that matter.
And let's picture smth else which stemed froma delightful and sparkling conv: two drop-dead gorgeous guys, twins, addicted to one another like morphine and of course the sexual tension between them. let's face it who in their right mind would turn down such an experience for the sake of ...family and relations. no no no it's just our sick twisted minds ... nothing wrong there, just like gazing at a beatiful roser in the park, cutting it savagely and getting pricked by its thorns, while with bleeding fingers u start tearing away every petal with a lust beyond urself. ok...getting overly poetic here, but still as a metaphor it works, and altough some of u are probably cursin' my ass, callin me a blasphemous bitch i still say give up on ur caged minds u sick puritanical frustrated fucks ;)))
....as a great guy once so elegantly put it: "who are u to judge something u've never experienced?"

Nu pot sa scriu ptr mine ptr k scriu ptr voi

Cine pana mea a inventat blogul...? cine a renuntat la foi? d c am renuntat eu la foi? d c le mai tine p alea p kre mi le-ai dat...? d c e o foaie a mea si blogul al tuturor? d c sa incerc sa nu fiu eu? ma macina un gand d la o vreme....d c mi-am facut blog? ptr k ..c? k si-au facut toti, k e cool, trendy si hip, ok fine am zis, FINE (and u know what that stands for; freaked-out, insecure; neurotic and emotional ;)) ) dar nu ma multumeste p mine un blog, nu ma multumeshte sa scriu aici, aici unde sunteti toti, unde eu nu sunt eu, ceea c numesc eu eshti tu, si totudeaunea, ptr totdeauna o sa tanjim unul dupa altul....toti unul dupa altu, dupa cine ce cum cu cine cand si care cine.
Nush d c am o senzatie d sfarsit d blog, u never know, da poate poate revin la foi sau poate poate raman tot aici cu gloata. c spirit d turma...nu o sa uit niciodata conceptul d turma si cat d electrizant, extaziant si teribil d macinator poate fi. turma e autodistrugere, in special o turma unita, o turma c a devenit rai d murfatlar, o turma a dumne-zeilor si zeitelor p pamant, o turma si o gloata d "bolnavi", disfunctionali, cu relatii stravezii si ambigue, d combinari d 2, 3 , 4 luate cate vor ei si d vicii ambivalente. shtiu k nu prea imi pasa d c cred cei din jur despre noi d tot ceea c se incadreaza in norme si tipare d ceea c e corect normal si moral...mai ales moral. provin dintr-o "rasa" d amorali, dar ma inceark o frica d amoralitatea noastra, d a ne pierde p noi in procesul d construire a turmei. cine sunt indivizii d aici, d c raman uniti k nishte ciori p o barna duse la inecat doar ptr una nu poate zbura? literalmente sunt surprinsa d faptul k degradarea e mai placuta cand e publica si nu pot sa nu intreb d c? d c ai un fior inexplicabil cand shtiu toti, ptr k mai apoi totul sa se piarda in platitudine si cotidian, d c sa spui tot c gandeshti cand poti sa lasi sa se intrevada, sa fii ambiguul in persoana, sa nu dezvalui si sa t lasi dezvaluit, foaie cu foaie, atunci cand e necesar, cand eshti lucid intr-o noapte cu stele, cand stai atarnat la un geam si o adiere d incremenire bate din orice directie...cum poti sa ai ambitia sa t crezi profund and nu t chinui sa pricepi nimik si ai teribila satisfactie k shtii p cineva cand de fapt iti este imposibil ptr k nu te-ai straduit indeajuns desi totul a fost intr-un caiet, intr-o carte, intr-o conversatie, p o banca, intr-o seara cu o adiere d incremenire. iti poti imagina cat d previzil poti fi atunci, cat d ushor d citit dupa aceea, si cat d disperat d pironit d o imagine prolifica a ta c se va narui la prima secunda d singuratate si strangere d inima ptr ceea c pierzi. poate e greu d "talmacit' ceea c scriu, dar nu reflecta decat ceea c sunt(em) si conshtiinta ulterioara ca suntem atat d vizi k persoane ptr noi si atat d interesanti ptr restul unei planete d anonimi.
nu nu e ultimul post....mai sunt o gramada d spus, dar e vorba d o revizuire d perspectiva ptr k nimeni nu pleaca nicaieri, vietile nu se rup si nu impletesc peste noapte, singuratatea e inabushitoare si insuportabila iar oamenii p cat d noi si interesanti p atat d plictisitori si monotoni, ptr k dureaza o noua eternitate sa ii cunoshti.

scriu si plang....scriu

azi nu am putut sa vorbesc cu nimeni, cu nici unul dintre voi, cu nimeni, am suferit kiar d doua ori, am plans o gramada, am bocit kiar, selfless....fara pic de control. si cum sa nu fiu frustrata, dezamagita d mine, d tot ceea c nu am putut sa fac sau d un "ghinion" incredibil p kre probabil mi l-am facut singura, sau poate k nu. oricum dincolo d linie...sunt eu - cel mai nasol sentiment ever, si sincer nu poti sa intelegi pana nu ai trecut prin asa cva, ptr k t zdruncina, si totul devine un soc plasmodic din care iti e frica sa iesi...e imposibil sa traiesti asha si sincer desi nu e nimik kiar tragic dupa cum m-au asigurat toti, nu pot sa nu observ cum lucrurile se schimba putin cate putin si simt k akum, nu inainte d bac, nu dupa defilare, nu dupa bac, se termina totul, park v-am pierdut p toti ptr k nu mai sunteti in acelasi loc cu mine, ptr k ...nush oricum pustiitor rau sentimentul asta, pustiitoare senzatie, pustiitoare viata, and worth living? ... hell knows, god knows, cuz i surely don't. cum t simti intr-o camera unde singurele persoane kre t cunosc sunt inexistente, cum t poti simti cand nu shtii la c sa t ashtepti, cand simti k vrei sa strigi don't go....ever. ptr aici e problema, nu d o saptamana, nu d doua, ci d ani buni d-acum akolo, don't ever go cuz i couldn't bear to be so alone and not have u to talk to, to call if i need it.cata frustrare, atata inconstienta, atata frica...o frica inexplicabila, o neasteptata, nefireasca frica.

Hold on to your kite....

Am inceput sa simt un nod in gat din momentul in care in jur nu pareau sa mai apara decat calai- acei oameni, kre tin la tine, t cunosc, nu neparat mai bine k oricine, dar d care apartii in totalitate=familia. si e normal sa fie frustrati, suparati, dar tragicul se desprinde la mine dintr-o suferinta acuta p kre numai a handful of ppl o pot pricepe ptr k sunt ca mine, inteleg drama, inteleg cu luciditate, inteleg...si nu pun intrebari. poate ca e natura umana sa nu dai tot c poti din tine, sau nu intotdeauna, si sa ajungi sa t oftici, atat incat sa simti durerea pana in maduva oaselor, sa vrei sa tipi si sa plangi si sa le arati k p tine t doare mai tare decat p ei... k nu pot intelege oricat ar vrea, k degeaba le e frik, degeaba vor una si alta, ptr k tot d tine depinde la urma urmei si intri iar in combustie interna, mai moare o parte din tine, mai se spanzura 2-3 neuroni, si totul e bine in cele din urma. de suferit vei suferi ori in tine ori in tine dar taiat d lume... cu impresia k nimeni nu poate sa realizeze c simti u, nu poate sa t ajute; si totusi pot, dar chestia asta se invata, in timp, ptr k cei care nu t judeca sunt proiectii ale tale, eshti tu intr-o infinitate d ipostaze autoidolatroare, d conceptii si idei kre t cunosc atat d bine si p kre aproape k le poti asimila, incat orice dovada pare redunadanta, iar ideile se exprima altfel - nu material si fizik, sunt trairi. buuuu, si akum revenind la o posibilitate d analiza asupra unor lucruri un pik mai relevante, ptr k nu ne face o nota, si oricat d bun ai fi p hartie we live lives and our streets are solid concrete, of paved alleys and tree-less parks, of shadows of ppl, who live for the sake of living, with no goal, no ideal for happiness, no incentive for the beyond, no fantasy world of their own. oare cum e sa traiesti in dezolare? .... rupt d tine, sa nu shtii k existi dincolo d tine, in ceilalti din jurul tau, sa reprezinti, nu sa creshti p langa, in umbra, in intunericul meu - al cosmarurilor mele, al dezamagirior mele, ale Mele. Oare nu t doare? simti k doare sau te-a paralizat deja, incat nu e durere ci mai degraba amorteala, si astepti calm sa fii decapitat undeva intr-un viitor gri p kre il shtii prea bine si nu vrei sa il accepti, de teama sa nu cedezi psihic (cedarea pshica e accepatea realului in care te-ai cantonat, temnita p care ti-ai creat-o singur si in care traieshti fiecare clipa, ptr k nu shtii sa tipi sa ti se deschida, si kiar dc ai tipa - cine ar veni sa iti deschida?) poate k m-ar durea mai mult asta, poate k m-ar sfashia sa ma vad asha vreodata, mai mult decat o "runa" p o foaie, ce imi atesta... capacitatea d retinere si redare p termen scurt in conditiile unei detasari d starea aeriana pur caracteristica. nu vreau sa ma doara eul meu p kre nici nu il cunosc, prefer sa sufar din orgoliu ranit, ptr k orgoliul meu e eul meu doar k mai narcisist and there's surely nothing wrong with that. si am inteles k oricat d evidente sunt unele lucruri si likely to happen ptr k ar fi pre-ordained sau un miracol al sortii, god-knows, trebuie sa lupti ptr ele, ptr k si intr-o oglinda trebuie sa iti doresti indeajuns d mult sa iti vezi reflexia.
Probabil tie... Mirror.

crazy sexy hypnotic...tell me how you feel

I feel an anguish... something beyond the distorted mind of the demented rose personality, beyond the klutzy fool that keeps every futile piece of paper like a broken memory - that i haven't written about. Restless, page-blank bleached where am i....? where did i leave myself behind, and since when am i so devoid of my usual charm, of a conversation topic, of any link besides the obvious and oblivious monotony that everyone displays? really now, haven't u noticed? haven't u all noticed? bloody hell, i know not the reason for such a troublesome situation, for my sudden dramatic change, this ... thing, this morphed hybrid longing for itself, for colder reason, for ignorance as bliss, for everything it stood for and upholed, and for an ego unbeneded, that now seems utterly slanted. absurd as it may seem i'm feeling this now - this small catastrophe - in the midst of an exam- of whatever the fuck i actually need it for, of whatever the hell i need to do for myslef...cuz i just get the impression i'm givin myself up bit by bit to everyone, because i'm so giving.... it's like:" sure, here u go, have a piece...", " of course, i will...", " neah, i don't mind..." and i really don't mind...cuz i've always been this way, never really asking for anything in return, because i don't need anything, and if i do need this small thing i'd almost never tell u, cuz u'r always relying on me and what would that make me?....unreliable? that's just up to u. i've never really asked myself questions that might shatter my world, my beliefs in the ppl around me, about how and if they care, see, know, cuz deep down, i'm sure they do - there is always a moment i can never really remember, when they all stand by my side, when they're right there behind me to fall back on - but i'm so darn scared of falling back, of letting myself slip that it's so chaotic, so like 3 definitory words of the letter "y". not makin any sence is a gift, not making any sence while actually making sence is what only i or u can understand ... when bewilders is... how u talk to me....tell me how u feel...

Sirop de ...ibuprofen

Nu shtiu exact c anume imi mai induce stari d ebrietate emotionala cateodata....dar se pare k azi a fost una dintre acel putine dati....si s-a intamplat "out in the open" with my best friends ... go figure. stand p o banca in park...dupa c in prealabil eu am deplans moartea plina d suferintza a elefantului Gaia- d akum 8 luni- am ajuns sa discutam alexandru lapushneanul - DA ala cu piramida, si cu domniile lui tiranice - *a nu se confunda cu kheops sau cva:))*. pana mea, nu shtiu cum sau d c am perceput eu lucrurile da am dat-o in plans - da, si eu plang; da se intampla rar; nu, nu am bocit propriu-zis :p. oricum ideea centrala aici e k nu am nici o treaba cand se face mishto d mine, kiar ma distrez foarte tare, dar azi well...i acted like a total nincompoop, si cik eu ma suparam p ei k imi explicau la romana...really now who in god's name does that? =)) anywayz i hate not being myself sometimes in special k azi mi se pare k i-am cam "speriat" -desi cuvantul nu e cel mai fericit ales- p iustin si p teo...to which i humblely apologise :*:*....prin reactia mea, which brings me to the other moment of the evening - d data asta akasa - cand am revazut nishte filmulete d vara trecuta cand am lasat o camera sa ne filmeze asha cum eram noi, stand d vorba, la un meci, facand mishto d emisiunile siropoase d la tv si d scandalurile din presa .....dapz noi :d. uitandu-ma am ajuns la concluzia k nu ne-am schimbat - si-a pus mishu ochelari intre timp :)), dar in rest nik - tot noi suntem, kiar daca d multe ori ajungem sa fim vazuti altfel d catre cei din jur: mai demni, mai maturi, mai plini d noi, mai "plangacioshi" decat ne-am fi imaginat, dar striclty speaking, nu tre sa cauti prea departe k sa vezi c am vazut eu p o caseta d 30 d min, sa iti aduci aminte d c ii iubeshti p fiecare in parte si nu ai vrea sa se mai termine filmul...

post dedicat : teo si iustin - pentru k fara voi nu as fi putut sa scriu si sa imi cumpar nurofen, sa invat la romana...si sa fim poate mai sentimentali makar intre noi (nush unde e acordul in prop asta da nu conteaza... luv ya guys, k doar altfel nu as fi plans:*)

Post-mortem, idem XI A

Orice melodie reprezinta o stare...si totul e ori anorganic ori organic ori absolut, kam asha putem sa ne definim si persoanele si gandirea si non-gandirea si instinctele. totul se rezuma la absolut, adik la instinct, la tot c putem face cand suntem atat d ametiti si beti d fericire and carelessness incat orice urma d consecinte si viitor isi pierd nu numai semnificatia ci si existenta, clipa se suprapune contextului, se suprapune societatii si lumii, si atunci u - noul devenit centru al universului - t lasi sedus d tot esteticul din jurul tau pentru k simturile nu mai percep decat idealul frumos. si asta ma aduce - p un drum kam intortocheat ce-i drept dar ma aduce - la ideea mea, c poate fi mai frumos decat o clipa d ametzeala? acea uitare sublima, cand nu mai conteaza relatiile, legaturile, prieteniile sau ura, nu mai are nici o relevanta faptul k rochia ta e jumate pikata d p tine, parul "falfaie" p umerii tuturor, machiajul se scurge in caldura innabushitoare kre t sugruma si t extaziaza in acelasi timp, pantalonii lui/lor stau sa pice pentru k sincer nu conteaza, moralitatea devine o prostituata cu tendinte homosexuale, si totul se sfarsheshte dupa un singur dans, pentru ca efectul alcoolului piere, sticlele zac goale p mese, iar noi mai ravnim un strop d "ametzeala".
Descrierea asta nu imi aduce aminte d o petrecere sau d doua ci defapt d o intreaga perioada, o "era" k sa ii zik asha, cand house-ul era prolific si decadentza in floare, viciile cva d dorit, de ravnit si noi - cativa pierduti printre sticle, dans si oameni, cunoscutii sau nu, - singurii din lume. funny enough but i can't help but think this is post-mortem, pentru k perioada nu se sfrasheshte, ea a murit d mult, am ingropat-o cu ultimele fumuri d tigara si cu "vine bacul!" in loc d amin. ei bine, sa moara bacul! - deja park spunem k vine ploaia, vine vara, sau vine ...ce mai...? vin zilele noastre, kred k asta e defapt c conteaza cel mai mult. Cum sa nu iti indrepti atentia spre cele 3 zile - rememorarea inceputui, al nashterii noastre ca shallow ppl si sper eu REnashterea noastra, pentru k, sa fim seriosi, bacu vine, bacul trece - noi sper sa ramanem in urma acestui balaur cu shapte capete la fel d party-ppl as ever.

Acceptable in the ...00'

Since when do we not fit into categories anymore? Did we ever? Despre a asculta depeche mode - strange love la 11 dimineatza sa iti plak si sa t iubeshti pentru k tu kiar nu incerci, nu t straduieshti sa nu t comformezi, si nu ai o obsesie impotriva rozului :)). De ce sa t complici sa fii cva c nu eshti, d c sa nu zbieri cu fiecare fibra din tine k eshti u? ma gandeam ieri cum poti sa treci d la tipik la atipik pentru generatia ta - nu k mi-as blama generatia aici, doar k ceea c s-a intamplat ieri cannot possibly qualify as a tag for us. Si uite cum sambata dimineatza, kum ne e obiceiul in ultima vreme, eu si iustin am chiulit d la prega d la romana *mai mult eu decat el, ptr k el nu mai merge* Evident k in plan era un Mec, o tigara, stam un pik d vorba si dupa aia la un bowling; toate bune si frumoase pana aici, insa dupa un cola si un suc d portocale, fum, soare, umbra, palavrageala si oameni trecand d jur imprejur, just begging to be analysed;))... descoperim k da nu avem cum sa jucam bowling - nu era nimeni akolo :-W AGAIN - c sa facem, c sa facem? omnia si mall deja ieseau din discutie si bulevardul era plin d copii kre "il inundau cu copilarie si muzica folclorica". concluzie: mergem la muzeul ceasului (era d mult in plan, dar park niciodata materializat) mai ales k Lordul nu il vazuse niciodata, si asa ne indreptam noi incet, incet prin caldura insuportabila spre ceasuri, multe ceasuri, ceasuri d buzunar, orologii, ceasuri d masa, ceasuri tablou, "ceasuri-vaza"...tic, tic, tic - there wasn't all that much ticking in there, very few were functional :)). oricum vizita a fost frumoasa si s-a dovedit a fi si un bun refugiu d atmosfera tipik Sahara d afara, iar in curtea muzeului erau banci, copaci, umbra si linishte, evident perfect pentru a planifica o spargere la mai sus amintitul muzeu, k doar nu are cine shtie c securitate; insa asta p viitor pentru k ne trebuie u crew profesionist :p

Moving on to the next hilarious scene cand vine un grup d copii cu invatzatoare probabil sa viziteze muzeul si o doamna sa asheaza cu noi p banca, sau mai bine zis ne ridica p noi cu tot cu banca throug her sheer proportions (not being mean here a da fost prea funny, k sa nu mentionez), ceea ce evident ne-a adus intr-un ras isteric, therefore ne-am retras cat d discret am putut si ne-am indreptat spre casa. ziua s-a continuat cu vreo 4 partide d table si inghetzata, iar eu am cashtigat cu 3-1 printr-un numar inexplicabil d duble, pentru kre mi s-a promis o revansha k sa imi iasa tablele din cap :)).

Concluzie:

• cine se mai duce sambata dimineatza la muzeu? noi :D...duceti-va si voi e fun



• cine mai joak table? noi...:D:D d c nu? mai schimbam rutina :p



• cine comenteaza vestimentatia oamenilor p strada si muzica p care o asculta mai mult decat noi? nimeni :)) - e greu sa ajungi la nivelul asta, although we're not THERE yet.

Public non-smoking...

Stand azi p geam la bucatarie cu iustin si priviind in departare catre blocurile socialiste gri si incercand sa ne imaginam un camp imens in locul lor...ajungem la un subiect monden cel putin: public smoking si anume faptul k se tot bate apa-n piua despre o lege kre ar interzice fumatul in locuri publice. Toate bune si frumoase pana aici, nu? adik pana si eu ex-fumatoare-ish ;)) mai ma simt deranjata d perdelele d fum p care le tai cu cutitul in diverse cafenele (molinari), dar inca o idee ma framanta... unde ar mai fi farmecul in a ieshi afara 10 min, sub pretextul unei carti d biologie pentru a fuma o tigara? cum ai mai trai sentimente inexplicabile of frustration cand parintii prietenilor dragi d vad fumand, desi nu trebuie sa dai explicatii sau cum t simti k innocent by-stander la faze d genu asta? oricat d socially beneficial ar fi legea asta - kre ink nu e - mi se pare k ar strica farmecul unor chestii, exact al acelor lucruri care t atrag prin eleganta sau stil in functie de anturaj...(dupa cum scriu zici k sunt fumatoare, dar nu).

ps: pentru un anume "shaman" kre nu e deloc d acord cu e debitez aici, si pentru un "prince in distress" kre imi aduce d zor carti d bio ;))

Memorii pe o banca...

Se facea ca...defapt nu se mai facea nimik, pentru ca toate sunt deja facute. Azi, zi torida, ploiasa, innorata , senina, mai nou, de vara am ajuns intamplator sau nu, pe o banca in parc - da, veneam d la prega d la chimie, da, eram cu octavia, da, eram plictisite, da, nu vroiam sa ne duceam direct akasa. Mult mai curios insa este faptul k pornind d la eternul si fascinantul subiect d discutie, kre pare a se regasi in majoritatea conversatiilor dintre mine si prietenii mei - aka Iustin - am ajuns sa rememoram somewhat liceul. ei bine, nu tot liceul, asha faze, pentru ca fazele raman si, fie ele bune, rele, damn abnoxious, ale tale, ale altora sau plain stupid devin baza ptr polemici, interminabile variatiuni p aceeasi tema dar care capata noi semnificatii cu fiecare reeditare. Sincer nu as putea sa imi explik sau sa-i explik altcuiva cum se leaga epilatul, tipii, incuiatii din cercul d cunoscuti, sexul, cartile, dorinta pe care o renegi desi nu ai incercat-o, poate bacul si nishte chestii mici care cresc in plopi. anyway, aceasta discutie a fost asha un fel d wake up call atat pentru mine (nush dc si pentru tavi) cat si despre cei din jur, si anume:

• da, ne mutam in bucuresti in toamna, lucru destul d clar dc nu pikam bacu :))


• we are shallow - poate nu atat cat ne-am dori, sau ne-ar placea sa credem


• o sa ramanem c am fost - un sfer party ppl, jumate sitcom ppl si restul in functie d ce noi atractii se perinda p la usile noastre


• (asta pentru cativa din jur) in viata nu ai parte d o poveste, ne indragostim k proshtii, da' ne trece, e tare greu sa fii fidel - orice ar zice restul lumii


• literatura erotica/pornigrafik e la moda zilele astea


• nu, nu am invatzat nici una dintre noi pentru prega la bio

in consecinta, o jumatate d ora foarte interesanta, amuzanta p deplin, continuarea zilei d ieri pe care Lordul a detaliat-o in blogul lui, si un prim post care a rezultat din toate astea ;))