Pamant de flori...

Nevoia de a scrie acest post este derivata directa a unei intamplari... "sinistru de codiene". adik exact genul de lucru despre kre auzi in fiecare zi, ba la stiri, ba p la cunoshtiintze, ba d la parintii ultra-ingrijorati de sigurantza odraslei lor, dar care evident nu ti se poate intampla tie, ptr k u ai grija, ptr ca u esti altfel. asta pana cand ti se intampla... therefore, i believe the best word for what me and Teo experience last night was...assault. da, si nu oriunde ci kiar la noi akasa :)), funny shtiu , dar probabil cel mai terifiant moment p kre l-am trait d cva vreme incoace, because i panicked...Oricum am ajuns intr-un final..cam tarziu ce-i drept....la concluzia usturatoare k nu e bine delok sa fii dragutz cu oamenii p kre nu ii cunoshti, in special in scari d bloc noaptea. cine s-ar fi gandit k dupa o "sedinta" de anime :D:D ar fi putut urma o cursa prin scara blocului, o lupta p usi de lift, o balama rupta si doua fiinte tremurande incapabile sa articuleze cva. Tocmai acest eveniment urmat de o sosire prompta a politiei romane kre evident k nu avea c sa faca, ptr k nu avea c sa faca :-??, m-a facut sa ma gandesc serios la reactiile p kre poti sa le ai in astfel d situatii-criza, si cum instinctul de conservare se pune in functiune imediat. Probleme survine cand incepi sa iti dai seama k nu eshti singura, k mai cineva, cineva ff important langa tine, kre e la fel d disperat, poate kiar mai rau, si totul se prabushshte in jurul tau, si atunci intervine starea fizica "CARPA" - tocmai ptr k nu eshti in stare d nimik decat d fuga, ptr k mintea umana nu poate functiona atat de repede, ptr k e "in denial" si refuza sa conshtientizeze c ii se intampla. DE CE?
De ce nu poti sa dai un pumn p kre poti sa il dai, de ce sa nu zgarii cu nishte unghii p kre le ai, de ce sa fii imobil when u'r the ones that outnumber the assailant....? p bune aku eram doua, si nu am fost in stare de nimik....decat sa scapam nevatamate. which in itself is a grand achievement dc consideri situatia, and yet....we were 2...sau mai bine 2 jumatati :)). una spre lift una spre scari...una spre cealalta, departe d monstru. .......*moment d ura profunda pentru omul respectiv si toata rasa lui* .....Aici intervine intrebarea... dc ai avea cva cu care sa t aperi ai putea sa il foloseshti sau inghetzi pur si simplu si fugi in loc sa lupti...M-am framantat o noapte intreaga la gandul k nu am ripostat, k nu am luptat asha cum m-as fi asteptat d la mine.
Now the soul thing left of the whole incident is a distant memory, an empty void, a question: did it really happen? and the resolution to fight back if it ever happens again (God Forbid ;)) ).
Cuz i wanna be able to protect those around me...

despre...pentru ca...nu vrei sa? ;))

Pentru ca orice obishnuitza nu e melancolie, ci un soi de dependentza - and there i go again starting my post with a phrase that just kinda fell off Mars or smth ;)); no matter ptr k asha imi place, sa scriu exact cum imi vine, k si akum :D. Revenind...suntem dependenti de orice, de oricine, totul e mai mult decat rutina. "ochii care nu se vad se uita" pentru ca dependenta nu mai e, pentru ca "obishnuitza" a devenit alta/altul, pentru ca e mai simplu sa ramai in cunoscut decat sa te aventurezi, si daca decizi sa te aventurezi frica poate fi coplesitoare sau sentimentul post-factum o strangulare violenta a persoanei tale...
Asa se face ca ....(nu, nu am ajuns in vreo lume fantastica si m-am batut cu dragoni) am fost in....Molinari (da shtiti voi c si cum...cafele, chiul, etc) azi si am vrut sa ma duc chiar la o ora, pentru ca......asha m-am obishnuit, pentru ca dependenta e prea mare, pentru ca senzatia p care am trait-o cand am ieshit azi p usa a fost ...reconfortanta...nu....placuta....nu....obisnhuita....poate...cva al meu, o amintire pe care mi-am impus-o mai demult - tot intr-o dimineatza ca asta, cu alb-cenushiu afara, k fumul de tzigara - pentru shtiam k o sa vina momentul. si cum as putea sa renunt akum? E k si cum as incepe dintr-o data sa mananc zilnic supa/ciorba >:P.....:))) NOT GONNA HAPPEN. Poate pe viitor, dar schimbarea dureaza si trecuturile nu se uita, se rememoreaza - cursing the hell out of human nature here..... - I don't settle old scores, i harbour them!

Despre cum ma simt mai aproape de tine care esti atat de departe decat de oricine lately....despre noi dependente poate, despre cele vechi kre nu se trec, pnetru ca o dependenta e o dependeta si voi, ee bine cate un viciu, mai mic sau mai mare. Pare foarte nashpa din partea mea sa va compar p fiecare cu o sticla d tequila, tigari, cola, Mc, whisky ori CAFEA.

Despre faptul ca t incapatnezi ca si mine sa t joci cu restul, sa nu suferi in proces, sa ti se dea fara sa ceri...otherwise where's the fun ?
Sa faci planuri si sa t tii de ele, pentru ca inseaman cva pentru tine, pentru ca ti-e frica sa pierzi, sa uiti, sa fii uitat, ....pentru e cel mai nasol lucru sa pierzi.

Despre cine a revenit de curand, despre cine scrie, despre cine asculta cva c ii place, fara constrangeri comerciale si sociale, despre faptul c idealul de "a fi integrat" e destul de aproape sper si nu imi pasa imi momentul asta despre el... why not enjoy myself to the fullest, with no worries, why should i want smth complicated after all ...? the small things make me happy - NOTE: nu traduceti asta in romana...nu suna bine :)).

auzi? dar despre tine....? nu vrei sa ...;))?

Take a walk down the aisle, at the end of the mile...give your life to my charms, in the Admiral's Arms

I hear it fading
I can't speak it
Unless you will dig my grave
We fear them finding
Always winding
Take my hand now
Be alive ...
That was the chorous to a darn good song...stiti voi c si cum, si e seara, probabil scriu ptr k mi-e rau si mi-a fost si mai rau, doar k akum durerea e deja surda, m-am obishnuit cu ea si intr-un fel a inceput sa imi placa, e o senzatie lasciva care t sufoca, astepti sa se termine dar park nu ai vrea sa o pierzi ptr k ai inceta sa mai simti. Durerea in general imi reaminteshte de cat de vie sunt, d toate membrele mele, de fiecare vas d sange, de cat d moarta par si ma simt in monotonie si inactivitate. concluzia: prefer durerea unei monotonii...De foarte multe ori mi-am pus problema ca ar trebui sa suport orice fel d durere, fara a schitza makar o emotie, fara frica, fara senzatie...ptr ca pana la urma si durerea e un sentiment si in felul in care ne "bucuram" de toate celelalte ar trebuie sa ne lasam plin d voluptate si in durere. Desi suna teribil de masochistic ceea c tocmai am spus nu neaparat asta e substratul, deoarece masochismul e intotdeauna legat d placere, pierzandu-si intr-un fel conotatiile in lipsa acesteia; durerea in general ar trebui sa denote asta, sa impinga fiintele noastre abjecte catre o senzatie de eliberare, de transcedere catre superior.
So why embrace pain? pentru simplul motiv ca asta e singura modalitate evidenta de a trece peste o frica ce dainuie d secole. ne e frica ptr ca o sa ne doara, ptr k in urma durerii o sa murim, ptr k durerea e sfasietoare si interminabila, durerea este starea melancolica prin excelenta.

The incestuous dilemma

Topic of the day: incest. yes doing it with your sibling and the immorality of it all :-@. so far so good, but i can't help but ask my aesthetics dominated self as to why? being faced with the dilemma so may times we can't even remember..., and it transcends culture and time, it's just one of those big taboos that everyone is aware of but afraid to talk about. now, why in God's name are we so eager to accept same-sex relations and contacts but heavens forbid they should be of the same family; and when it all comes down to pure aesthetics -aka looks - why should blood matter? i'm sure most of u are lifting more than just an eybrow to the topic but so what? frankly, i must say i've no brothers or sisters so i wouldn't know exactly how smth like this siblings relationship should be like, but if u consider the pure instinctual side of things and the fact that we as humans are probably the more abject and immoral and sexual of all "conscious" beings on the planet i can hardly comprehend this fear of love between brothers or sisters or both. obviously i disregard the idea of children in this case due to genetical considerations but other than that the central idea is general: pleasure - and it doesn't really matter where u get it from, or from whom or from what for that matter.
And let's picture smth else which stemed froma delightful and sparkling conv: two drop-dead gorgeous guys, twins, addicted to one another like morphine and of course the sexual tension between them. let's face it who in their right mind would turn down such an experience for the sake of ...family and relations. no no no it's just our sick twisted minds ... nothing wrong there, just like gazing at a beatiful roser in the park, cutting it savagely and getting pricked by its thorns, while with bleeding fingers u start tearing away every petal with a lust beyond urself. ok...getting overly poetic here, but still as a metaphor it works, and altough some of u are probably cursin' my ass, callin me a blasphemous bitch i still say give up on ur caged minds u sick puritanical frustrated fucks ;)))
....as a great guy once so elegantly put it: "who are u to judge something u've never experienced?"

Nu pot sa scriu ptr mine ptr k scriu ptr voi

Cine pana mea a inventat blogul...? cine a renuntat la foi? d c am renuntat eu la foi? d c le mai tine p alea p kre mi le-ai dat...? d c e o foaie a mea si blogul al tuturor? d c sa incerc sa nu fiu eu? ma macina un gand d la o vreme....d c mi-am facut blog? ptr k ..c? k si-au facut toti, k e cool, trendy si hip, ok fine am zis, FINE (and u know what that stands for; freaked-out, insecure; neurotic and emotional ;)) ) dar nu ma multumeste p mine un blog, nu ma multumeshte sa scriu aici, aici unde sunteti toti, unde eu nu sunt eu, ceea c numesc eu eshti tu, si totudeaunea, ptr totdeauna o sa tanjim unul dupa altul....toti unul dupa altu, dupa cine ce cum cu cine cand si care cine.
Nush d c am o senzatie d sfarsit d blog, u never know, da poate poate revin la foi sau poate poate raman tot aici cu gloata. c spirit d turma...nu o sa uit niciodata conceptul d turma si cat d electrizant, extaziant si teribil d macinator poate fi. turma e autodistrugere, in special o turma unita, o turma c a devenit rai d murfatlar, o turma a dumne-zeilor si zeitelor p pamant, o turma si o gloata d "bolnavi", disfunctionali, cu relatii stravezii si ambigue, d combinari d 2, 3 , 4 luate cate vor ei si d vicii ambivalente. shtiu k nu prea imi pasa d c cred cei din jur despre noi d tot ceea c se incadreaza in norme si tipare d ceea c e corect normal si moral...mai ales moral. provin dintr-o "rasa" d amorali, dar ma inceark o frica d amoralitatea noastra, d a ne pierde p noi in procesul d construire a turmei. cine sunt indivizii d aici, d c raman uniti k nishte ciori p o barna duse la inecat doar ptr una nu poate zbura? literalmente sunt surprinsa d faptul k degradarea e mai placuta cand e publica si nu pot sa nu intreb d c? d c ai un fior inexplicabil cand shtiu toti, ptr k mai apoi totul sa se piarda in platitudine si cotidian, d c sa spui tot c gandeshti cand poti sa lasi sa se intrevada, sa fii ambiguul in persoana, sa nu dezvalui si sa t lasi dezvaluit, foaie cu foaie, atunci cand e necesar, cand eshti lucid intr-o noapte cu stele, cand stai atarnat la un geam si o adiere d incremenire bate din orice directie...cum poti sa ai ambitia sa t crezi profund and nu t chinui sa pricepi nimik si ai teribila satisfactie k shtii p cineva cand de fapt iti este imposibil ptr k nu te-ai straduit indeajuns desi totul a fost intr-un caiet, intr-o carte, intr-o conversatie, p o banca, intr-o seara cu o adiere d incremenire. iti poti imagina cat d previzil poti fi atunci, cat d ushor d citit dupa aceea, si cat d disperat d pironit d o imagine prolifica a ta c se va narui la prima secunda d singuratate si strangere d inima ptr ceea c pierzi. poate e greu d "talmacit' ceea c scriu, dar nu reflecta decat ceea c sunt(em) si conshtiinta ulterioara ca suntem atat d vizi k persoane ptr noi si atat d interesanti ptr restul unei planete d anonimi.
nu nu e ultimul post....mai sunt o gramada d spus, dar e vorba d o revizuire d perspectiva ptr k nimeni nu pleaca nicaieri, vietile nu se rup si nu impletesc peste noapte, singuratatea e inabushitoare si insuportabila iar oamenii p cat d noi si interesanti p atat d plictisitori si monotoni, ptr k dureaza o noua eternitate sa ii cunoshti.

scriu si plang....scriu

azi nu am putut sa vorbesc cu nimeni, cu nici unul dintre voi, cu nimeni, am suferit kiar d doua ori, am plans o gramada, am bocit kiar, selfless....fara pic de control. si cum sa nu fiu frustrata, dezamagita d mine, d tot ceea c nu am putut sa fac sau d un "ghinion" incredibil p kre probabil mi l-am facut singura, sau poate k nu. oricum dincolo d linie...sunt eu - cel mai nasol sentiment ever, si sincer nu poti sa intelegi pana nu ai trecut prin asa cva, ptr k t zdruncina, si totul devine un soc plasmodic din care iti e frica sa iesi...e imposibil sa traiesti asha si sincer desi nu e nimik kiar tragic dupa cum m-au asigurat toti, nu pot sa nu observ cum lucrurile se schimba putin cate putin si simt k akum, nu inainte d bac, nu dupa defilare, nu dupa bac, se termina totul, park v-am pierdut p toti ptr k nu mai sunteti in acelasi loc cu mine, ptr k ...nush oricum pustiitor rau sentimentul asta, pustiitoare senzatie, pustiitoare viata, and worth living? ... hell knows, god knows, cuz i surely don't. cum t simti intr-o camera unde singurele persoane kre t cunosc sunt inexistente, cum t poti simti cand nu shtii la c sa t ashtepti, cand simti k vrei sa strigi don't go....ever. ptr aici e problema, nu d o saptamana, nu d doua, ci d ani buni d-acum akolo, don't ever go cuz i couldn't bear to be so alone and not have u to talk to, to call if i need it.cata frustrare, atata inconstienta, atata frica...o frica inexplicabila, o neasteptata, nefireasca frica.

Hold on to your kite....

Am inceput sa simt un nod in gat din momentul in care in jur nu pareau sa mai apara decat calai- acei oameni, kre tin la tine, t cunosc, nu neparat mai bine k oricine, dar d care apartii in totalitate=familia. si e normal sa fie frustrati, suparati, dar tragicul se desprinde la mine dintr-o suferinta acuta p kre numai a handful of ppl o pot pricepe ptr k sunt ca mine, inteleg drama, inteleg cu luciditate, inteleg...si nu pun intrebari. poate ca e natura umana sa nu dai tot c poti din tine, sau nu intotdeauna, si sa ajungi sa t oftici, atat incat sa simti durerea pana in maduva oaselor, sa vrei sa tipi si sa plangi si sa le arati k p tine t doare mai tare decat p ei... k nu pot intelege oricat ar vrea, k degeaba le e frik, degeaba vor una si alta, ptr k tot d tine depinde la urma urmei si intri iar in combustie interna, mai moare o parte din tine, mai se spanzura 2-3 neuroni, si totul e bine in cele din urma. de suferit vei suferi ori in tine ori in tine dar taiat d lume... cu impresia k nimeni nu poate sa realizeze c simti u, nu poate sa t ajute; si totusi pot, dar chestia asta se invata, in timp, ptr k cei care nu t judeca sunt proiectii ale tale, eshti tu intr-o infinitate d ipostaze autoidolatroare, d conceptii si idei kre t cunosc atat d bine si p kre aproape k le poti asimila, incat orice dovada pare redunadanta, iar ideile se exprima altfel - nu material si fizik, sunt trairi. buuuu, si akum revenind la o posibilitate d analiza asupra unor lucruri un pik mai relevante, ptr k nu ne face o nota, si oricat d bun ai fi p hartie we live lives and our streets are solid concrete, of paved alleys and tree-less parks, of shadows of ppl, who live for the sake of living, with no goal, no ideal for happiness, no incentive for the beyond, no fantasy world of their own. oare cum e sa traiesti in dezolare? .... rupt d tine, sa nu shtii k existi dincolo d tine, in ceilalti din jurul tau, sa reprezinti, nu sa creshti p langa, in umbra, in intunericul meu - al cosmarurilor mele, al dezamagirior mele, ale Mele. Oare nu t doare? simti k doare sau te-a paralizat deja, incat nu e durere ci mai degraba amorteala, si astepti calm sa fii decapitat undeva intr-un viitor gri p kre il shtii prea bine si nu vrei sa il accepti, de teama sa nu cedezi psihic (cedarea pshica e accepatea realului in care te-ai cantonat, temnita p care ti-ai creat-o singur si in care traieshti fiecare clipa, ptr k nu shtii sa tipi sa ti se deschida, si kiar dc ai tipa - cine ar veni sa iti deschida?) poate k m-ar durea mai mult asta, poate k m-ar sfashia sa ma vad asha vreodata, mai mult decat o "runa" p o foaie, ce imi atesta... capacitatea d retinere si redare p termen scurt in conditiile unei detasari d starea aeriana pur caracteristica. nu vreau sa ma doara eul meu p kre nici nu il cunosc, prefer sa sufar din orgoliu ranit, ptr k orgoliul meu e eul meu doar k mai narcisist and there's surely nothing wrong with that. si am inteles k oricat d evidente sunt unele lucruri si likely to happen ptr k ar fi pre-ordained sau un miracol al sortii, god-knows, trebuie sa lupti ptr ele, ptr k si intr-o oglinda trebuie sa iti doresti indeajuns d mult sa iti vezi reflexia.
Probabil tie... Mirror.