scriu si plang....scriu

azi nu am putut sa vorbesc cu nimeni, cu nici unul dintre voi, cu nimeni, am suferit kiar d doua ori, am plans o gramada, am bocit kiar, selfless....fara pic de control. si cum sa nu fiu frustrata, dezamagita d mine, d tot ceea c nu am putut sa fac sau d un "ghinion" incredibil p kre probabil mi l-am facut singura, sau poate k nu. oricum dincolo d linie...sunt eu - cel mai nasol sentiment ever, si sincer nu poti sa intelegi pana nu ai trecut prin asa cva, ptr k t zdruncina, si totul devine un soc plasmodic din care iti e frica sa iesi...e imposibil sa traiesti asha si sincer desi nu e nimik kiar tragic dupa cum m-au asigurat toti, nu pot sa nu observ cum lucrurile se schimba putin cate putin si simt k akum, nu inainte d bac, nu dupa defilare, nu dupa bac, se termina totul, park v-am pierdut p toti ptr k nu mai sunteti in acelasi loc cu mine, ptr k ...nush oricum pustiitor rau sentimentul asta, pustiitoare senzatie, pustiitoare viata, and worth living? ... hell knows, god knows, cuz i surely don't. cum t simti intr-o camera unde singurele persoane kre t cunosc sunt inexistente, cum t poti simti cand nu shtii la c sa t ashtepti, cand simti k vrei sa strigi don't go....ever. ptr aici e problema, nu d o saptamana, nu d doua, ci d ani buni d-acum akolo, don't ever go cuz i couldn't bear to be so alone and not have u to talk to, to call if i need it.cata frustrare, atata inconstienta, atata frica...o frica inexplicabila, o neasteptata, nefireasca frica.

Hold on to your kite....

Am inceput sa simt un nod in gat din momentul in care in jur nu pareau sa mai apara decat calai- acei oameni, kre tin la tine, t cunosc, nu neparat mai bine k oricine, dar d care apartii in totalitate=familia. si e normal sa fie frustrati, suparati, dar tragicul se desprinde la mine dintr-o suferinta acuta p kre numai a handful of ppl o pot pricepe ptr k sunt ca mine, inteleg drama, inteleg cu luciditate, inteleg...si nu pun intrebari. poate ca e natura umana sa nu dai tot c poti din tine, sau nu intotdeauna, si sa ajungi sa t oftici, atat incat sa simti durerea pana in maduva oaselor, sa vrei sa tipi si sa plangi si sa le arati k p tine t doare mai tare decat p ei... k nu pot intelege oricat ar vrea, k degeaba le e frik, degeaba vor una si alta, ptr k tot d tine depinde la urma urmei si intri iar in combustie interna, mai moare o parte din tine, mai se spanzura 2-3 neuroni, si totul e bine in cele din urma. de suferit vei suferi ori in tine ori in tine dar taiat d lume... cu impresia k nimeni nu poate sa realizeze c simti u, nu poate sa t ajute; si totusi pot, dar chestia asta se invata, in timp, ptr k cei care nu t judeca sunt proiectii ale tale, eshti tu intr-o infinitate d ipostaze autoidolatroare, d conceptii si idei kre t cunosc atat d bine si p kre aproape k le poti asimila, incat orice dovada pare redunadanta, iar ideile se exprima altfel - nu material si fizik, sunt trairi. buuuu, si akum revenind la o posibilitate d analiza asupra unor lucruri un pik mai relevante, ptr k nu ne face o nota, si oricat d bun ai fi p hartie we live lives and our streets are solid concrete, of paved alleys and tree-less parks, of shadows of ppl, who live for the sake of living, with no goal, no ideal for happiness, no incentive for the beyond, no fantasy world of their own. oare cum e sa traiesti in dezolare? .... rupt d tine, sa nu shtii k existi dincolo d tine, in ceilalti din jurul tau, sa reprezinti, nu sa creshti p langa, in umbra, in intunericul meu - al cosmarurilor mele, al dezamagirior mele, ale Mele. Oare nu t doare? simti k doare sau te-a paralizat deja, incat nu e durere ci mai degraba amorteala, si astepti calm sa fii decapitat undeva intr-un viitor gri p kre il shtii prea bine si nu vrei sa il accepti, de teama sa nu cedezi psihic (cedarea pshica e accepatea realului in care te-ai cantonat, temnita p care ti-ai creat-o singur si in care traieshti fiecare clipa, ptr k nu shtii sa tipi sa ti se deschida, si kiar dc ai tipa - cine ar veni sa iti deschida?) poate k m-ar durea mai mult asta, poate k m-ar sfashia sa ma vad asha vreodata, mai mult decat o "runa" p o foaie, ce imi atesta... capacitatea d retinere si redare p termen scurt in conditiile unei detasari d starea aeriana pur caracteristica. nu vreau sa ma doara eul meu p kre nici nu il cunosc, prefer sa sufar din orgoliu ranit, ptr k orgoliul meu e eul meu doar k mai narcisist and there's surely nothing wrong with that. si am inteles k oricat d evidente sunt unele lucruri si likely to happen ptr k ar fi pre-ordained sau un miracol al sortii, god-knows, trebuie sa lupti ptr ele, ptr k si intr-o oglinda trebuie sa iti doresti indeajuns d mult sa iti vezi reflexia.
Probabil tie... Mirror.