Sleepless in...Bucharest on heels

No ...actually no gorgeous heels this week, i mean dear God, did u see the weather outside? :)) si hai sa zicem k asta nu a fost kiar principalul impediment ci mai degraba faptul k ar fi fost practic imposibil sa mai port si tocuri and act accordingly i.e. elegant in conditii de 23 de ore de somn in 5 nopti :)). dar totul se poate si intinsa p un parchet prafuit intr-o camera goala, cu o sticla de vin goala langa tine si un fum p kre abia dc il mai percepi pentru ca sta sa inghetze, ajungi sa crezi k da, orice e posibil dc vrei, dc eshti in stare sa sacrifici cva, da lucruri inca sunt mai mult decat "oportunitati" daca nu exista o monotonie, ci mai degraba o rutina placuta, un ritual de care numai are nimeni habar pentru ca nu mai poate gandi nimeni in felul asta. paradoxal ajungi sa crezi k daca se vrea, ei bine, dc se vrea, pai se vrea undeva la nivel cosmic , sau se vrea pur si simplu coincidenta asta, o coincidenta nesfarshita, o coincidenta de ganduri, preferinte, obiceiuri stranii, melodii, pashi, mers, idei, nebunie. pentru prima oara kred ca scriu despre "the mirror effect" p kre nu am avut taria sa il abordez pana akum, despre care nu scriu in engleza, pentru k ar deveni cva eliptic, imposibil de inteles, un pik criptat, o mica perdea de cuvinte frumoase, care suna bine, care se brodeaza unul p altul acoperind ideea ciudata ce se insinueaza dincolo d minte. mi-aduc aminte ca atunci cand eram mica si abia incepusem sa inteleg c se petrece in jur cu destula precizie, ce e inexplicabil si d c e atat de fascinant, si despre zodii si despre cum sunt eu dintr-o carte, si despre... eram complet sigura k exista cineva out there kre e k mine (personality-wise at least) kre gandeshte kam k mine, kre simte c simt eu, care face cva fara k eu sa fiu nevoita sa articulez vreun cuvant, kre imi spune nu neaparat cele mai placute lucruri, ci mai degraba c ma doare cel mai tare, ceea c e cel mai greu d admis, cineva kre sa simta k m-am taiat si sa il doara k si p mine, cineva kre probabil sa traiasa cu, prin, ca mine....a twin. evident k in timp toata aceasta mica teorie in care credeam s-a lasat uitata din lipsa cuiva kre sa corespunda profilului makar intr-o anume masura, si, in cele din urma, a lasat loc unei alte idei, unei iluzii sublime de individualitate exacerbata, unui considerent k nu e nimeni k mine, si e foarte bine asha pentru ca asha e normal si singura dualitate posibila e in mine... desi parea un pic mai plauzibila, chiar conforma cu legile unei societati normale... evident k lucrurile au luat-o in sens invers, si cum necum, m-am trezit over and over and over again cu sentimentul ca ... i have a "mirror" in some respects...ok, in many respects, so far so that i remembered my old wish back then... ce e cel mai ciudat e k no matter how many things happen, ele par sa se reflecte dintr-o oglinda in alta si atat si nimeni nu mai pare conshtient de ele, nimeni nu realizeaza cum o coincidenta inrepetabila sau repetabila sau nu deja trece d coincidenta, cum un gand, o melodie, o viziune, o idee, un orgoliu, un pas, un neuron poate fi la fel d sucit pentru tine cum e pentru mine.
de foarte mult timp am fost reticenta sa scriu, sa vorbesc, sa admit asta pentru ca mi-era oarecum frica, o frica inexplicabila de genul mirajului c se destrama exact in fata ochior tai, sau visul p care il uiti cand incepi sa vorbeshti despre el... ceva de genul asta, dar akum e scris, e aici p blog, e aici si dc e aici si e despre asta imi amintesc despre un biblog " c va sa vina" candva si e scris si eu nu modific ceea c scriu si pana la urma oglinzile nu se sparg asha ushor, si dc e sa sparga nu cred k vrea nici unul 7 ani de ghinion ... si nu toti apreciaza ceai d martzipan cu lapte la 1 dimineatza. iustin... cu siguranta e primul post dedicat and acknowledged as such ... see ya ... pentru ca se poate, pentru ca stai aproape, pentru ca vrem.

Bucharest on Heels...ouch

Part 1.

My dear bitter-sweet adventure in Bucharest started 2 days ago, with my moving there.

evening note - 4.10

" prima seara in camin...momentan singura, stau p geam, scriu si fumez o tigara si o astept p cherie kre nu a venit ink de la prelegeri. imi trebuie o scrumiera, o ceasca, cva...ptr k e greu d scris cu tigara in mana.... ciudat cum privesc noaptea un oras care akum imi vai fi casa, va fo...casa mea... greu d crezut dar asha este. Oamenii care tipa jos din varii motive, baietzashii de cartier cre se plimba si se iau d orice are detine picioare, eu deasupra tuturor de la etajul 4 ii privesc, privesc blocuri, nu casa de la Seciu, cu care m-am obishnuit, nu bulevardul, ci strazi, nu cunoscuti prin parc, doar beton...
PostNote: a venit cherie, o invazie d telefoane si nu am tv (NOO!) vreau Badea!!! :( but i think i'll manage to survive with a headache comparable to Mt Fiji on my hands ;)). "

Friday morning, 9 am and here starts my daring adventure on my purple heels through i city i barely even know, through ppl i don't know, through a subway tat's kinda familiar.... Firstly there is this point i have to make: never wear heels in Bucharest if u'r gonna travel a lot on foot, and if it's more than 25 degrees outside, the effect is an outstanding "Ouch!" and i can bear pain ...:)) not to mention the fact that the ppl in this city are bloody nosy and it can easily rub off on u too. i mean dear-God while in the subway everybody just stares at everybody and if u'r reading smth, the person next to u can't help but read along and just outwardly look into ur book/magazine or whatever else. more so even, if u happen to be dressed just a tad different, the observing eyes are never far away... for no matter what business u have, there is just a small series of thoughts that the ones around u can't help but have:

• why is she/he dressed like that?
• where is she going? why?
• why those colours?
• isn't it a bit too cold outside for that outfit?
• can she walk on those heels?

Answer: none of ur bloody business. i remeber smone long ago telling me that in London everybody reads a newspaper to avoid starng and all this troublesome situation ...however much i laughed back then, i'm staring to think it's a rather good idea, since i despise the idea of being examined, even slightly by ppl i don't know.

Next reference point, if God was a woman he wouldn't have invented heels, nomatter how good they look. but u know the saying: can't beat'em , join'em.... and i already have.

Oaia Suprema...

Oaia suprema visa la divinitate, visa la divinitate si la ghetele lui Banel, visa....insa divinitatzii putin ii pasa ptr ca avea lucruri mai importante de facut decat supervizarea ghetelor lui Banel...si uite asha oaia suprema ... kre ajunsese sa se creada Dumnezeu pe pamant, uite-asha si-a luat-o in barba... ptr ca oaia suprema a nesocotit restul turmei, ajunsese sa e creada ea insasi divinitatea...si oaia suprema a cazut, ptr ca oaia suprema e totusi o oaie, oaia fie ea suprema sau nu, face parte dintr-o turma de oi, si oile sunt oi nu razboinici ai luminii, nu "filosofi" ... doar oi supreme eventual. ai vrea sa fii o oaie suprema, doar pentru "rangul" furat al supremului, doar pentru ca ai putea sa fii peste ceilalti, pentru ca oricat de rafinati ar fi multi dintre acei Alfa, majoritatea nu sunt mai mult decat oi supreme, oi supreme parvenite, oi supreme parvenite incapabile...

pentru o tara de oi, oi ce venereaza pana la un punct oaia suprema,....dar fara oi albastre/roz sau de orice alta coloratura intelectuala extrasa din alint.

Pamant de flori...

Nevoia de a scrie acest post este derivata directa a unei intamplari... "sinistru de codiene". adik exact genul de lucru despre kre auzi in fiecare zi, ba la stiri, ba p la cunoshtiintze, ba d la parintii ultra-ingrijorati de sigurantza odraslei lor, dar care evident nu ti se poate intampla tie, ptr k u ai grija, ptr ca u esti altfel. asta pana cand ti se intampla... therefore, i believe the best word for what me and Teo experience last night was...assault. da, si nu oriunde ci kiar la noi akasa :)), funny shtiu , dar probabil cel mai terifiant moment p kre l-am trait d cva vreme incoace, because i panicked...Oricum am ajuns intr-un final..cam tarziu ce-i drept....la concluzia usturatoare k nu e bine delok sa fii dragutz cu oamenii p kre nu ii cunoshti, in special in scari d bloc noaptea. cine s-ar fi gandit k dupa o "sedinta" de anime :D:D ar fi putut urma o cursa prin scara blocului, o lupta p usi de lift, o balama rupta si doua fiinte tremurande incapabile sa articuleze cva. Tocmai acest eveniment urmat de o sosire prompta a politiei romane kre evident k nu avea c sa faca, ptr k nu avea c sa faca :-??, m-a facut sa ma gandesc serios la reactiile p kre poti sa le ai in astfel d situatii-criza, si cum instinctul de conservare se pune in functiune imediat. Probleme survine cand incepi sa iti dai seama k nu eshti singura, k mai cineva, cineva ff important langa tine, kre e la fel d disperat, poate kiar mai rau, si totul se prabushshte in jurul tau, si atunci intervine starea fizica "CARPA" - tocmai ptr k nu eshti in stare d nimik decat d fuga, ptr k mintea umana nu poate functiona atat de repede, ptr k e "in denial" si refuza sa conshtientizeze c ii se intampla. DE CE?
De ce nu poti sa dai un pumn p kre poti sa il dai, de ce sa nu zgarii cu nishte unghii p kre le ai, de ce sa fii imobil when u'r the ones that outnumber the assailant....? p bune aku eram doua, si nu am fost in stare de nimik....decat sa scapam nevatamate. which in itself is a grand achievement dc consideri situatia, and yet....we were 2...sau mai bine 2 jumatati :)). una spre lift una spre scari...una spre cealalta, departe d monstru. .......*moment d ura profunda pentru omul respectiv si toata rasa lui* .....Aici intervine intrebarea... dc ai avea cva cu care sa t aperi ai putea sa il foloseshti sau inghetzi pur si simplu si fugi in loc sa lupti...M-am framantat o noapte intreaga la gandul k nu am ripostat, k nu am luptat asha cum m-as fi asteptat d la mine.
Now the soul thing left of the whole incident is a distant memory, an empty void, a question: did it really happen? and the resolution to fight back if it ever happens again (God Forbid ;)) ).
Cuz i wanna be able to protect those around me...